Două zile

Caravana cu “4 luni, 3 săptămîni şi 2 zile” a lui Cristi Mungiu a stat la Vaslui două zile. Exact cît stă delegaţia lui Arsenal la Bucureşti. Două zile în care realitatea se vede cu ochiul liber, la scenă deschisă. […]

Caravana cu “4 luni, 3 săptămîni şi 2 zile” a lui Cristi Mungiu a stat la Vaslui două zile. Exact cît stă delegaţia lui Arsenal la Bucureşti. Două zile în care realitatea se vede cu ochiul liber, la scenă deschisă. Pe ecrane mari, mici sau live. Două zile de adevăr.

Actori şi camere
Fie că-l ignoram, sau îl abandonăm la obiecte pierdute, adevărul tot dă peste noi. Cum a dat filmul lui Mungiu peste români, Pal-me d’Or peste cinematografia noastră şi meciul cu Arsenal peste Steaua. Dacă nu-l căutam, se deplasează el în caravană. De la Bucureşti la Vaslui sau de la Londra la Bucureşti. |n “4 luni, 3 săptămîni şi 2 zile”, impresia e că actorii nu sînt actori, ci oameni surprinşi din întîmplare. Camera de filmat, observă criticul de film Andrei Gorzo, pare să se afle din întîmplare acolo. Filmate sau nu, lucrurile s-ar desfăşura la fel. La Steaua, dimpotrivă, camerele TV par să schimbe totul, să falsifice. Oamenii sînt actori, iar ceea ce ne prezintă ei e o mascarada de viaţă şi de fotbal. Sigur, a fost victoria cu Vasluiul. Dar dincolo de victoriile de pe teren, dincolo chiar decît victoriile de la Cannes, există altfel de victorii, mai importante, cele mai importante, victorii ale adevărului. Fără acestea, primele n-ar avea decît o importanţă statistică. Fără acestea, nu se ajunge nicăieri.

Antrenori si impostori
Două zile de Arsenal, două zile de adevăr pentru roş-albaştri. Pentru cei care se mai îndoiesc că Steaua a intrat într-un anotimp al imposturii, e suficient să-i compare pe Wenger şi Pedrazzini. Nedrept, nu? Dar crunt de adevărat. E ca diferenţa dintre o persoană şi un personaj. Dintre un antrenor şi un actor care interpretează un antrenor. Bucuria jucată a lui Pedrazzini, la golul lui Rada, pumnii strinşi şi urletul. |n cariera lui secundă, a studiat gesturile “principalilor”, aşa cum dublura îşi studiază replicile, pîndind momentul cînd titularul rolului îşi rupe gîtul. Ar face, pînă la urmă, gazeta sporturilor Luni, 1 octombrie 2007 6a reuşit togolezul Emmanuel Adebayor, cel mai bun marcator al Arsenalului în acest sezon Două zile un rol perfect, dacă n-ar exagera. Interzicînd mobilele, de exemplu. O decizie care miroase a teatru de la o poştă. Deocamdată, italianul e doar un impostor. La fel ca şi patronul lui. Impostori care vor să ne convingă că lucrurile stau altfel decît în realitate. Dorinţa lor de a părea altceva decît sînt îi împinge la greşeală după greşeală. La aberaţie după aberaţie. La ruptură după ruptură de realitate. Minunea de care are nevoie Steaua e reluarea contactului cu realitatea, nu izolarea de ea. Două zile de Arsenal. Caravana se va opri in Ghencea. Realitatea se va desfăşura irezistibilă sub reflectoare. Fără antrenamente, fără menajamente. Există astfel de zile în care lumina cade altfel şi ne arată, în trecerea ei spre pămînt, adevărul. Sîntem pregătiţi să-l aflăm? Sîntem pregătiţi să-i suportăm forţa de şoc?