Dulapul

Cînd au început să ancheteze corupţia din fotbal, procurorii DNA nici nu şi-au dat seama cu ce-au de-a face. Au tras de-un fir şi, zdrang! le-a căzut ditamai dulapul peste birou. La prima vedere, părea un dulap bătrînesc, coşcovit şi […]

Cînd au început să ancheteze corupţia din fotbal, procurorii DNA nici nu şi-au dat seama cu ce-au de-a face. Au tras de-un fir şi, zdrang! le-a căzut ditamai dulapul peste birou. La prima vedere, părea un dulap bătrînesc, coşcovit şi mîncat de cari. Ce puteau găsi în el? Rafturi acoperite cu ziare îngălbenite, pete de putregai, mizerii pe la colţuri. Nişte rufe murdare, în cel mai bun caz.

L-au deschis, cu chiu, cu vai şi cu citaţii, scîîîrţ! scîîîrţ! Şi ce să vezi? Un întreg univers paralel s-a prăvălit peste procurori. De parcă ar fi deschis şifonierul fermecat care dă spre Narnia, într-o altă lume, cu alte legi. Din dulap s-au revărsat o claie de butelii, cravatele lui Borcea, sacoşele lui Becali, îndesate cu blugi turceşti, iaurt şi valută, schiurile lui Copos, o ilustrată din Ibiza, Beretta lui Giovanni, forme de prăjituri, baloţi de lînă dărăcită, manualul UTC, grătarul lui Mircea Sandu, o gheară, minibarul de la FRF, carnete roşii, pliculeţe de praf alb ca naftalina, borcane cu icre negre, bilete de loterie, casetofoanele lui Dragomir, electronice pentru arbitri, catrinţe de folcloriste, xeroxuri, bani albi, negri, cenuşii, hoteluri, nisip de plajă. Plus scheletul din dulap.

Şi, hop, pînă să se dezmeticească procurorii, printre degete li s-a strecurat un guzgan rozaliu, văr de nepot cu Ratatouille. Degeaba l-au vînat cu măturoiul. Că dus a fost.