Artist

Copos le-a propus fanilor un exerciţiu de imaginaţie. „Imaginaţi-vă, spune el, un mare actor jucînd Shakespeare în faţa unei săli goale”. Apoi să-şi imagineze „Spărgătorul de nuci” fără public, „Rigoletto” fără public, nocturne de Chopin fără public. Hai, dom’le, că […]

Copos le-a propus fanilor un exerciţiu de imaginaţie. „Imaginaţi-vă, spune el, un mare actor jucînd Shakespeare în faţa unei săli goale”. Apoi să-şi imagineze „Spărgătorul de nuci” fără public, „Rigoletto” fără public, nocturne de Chopin fără public. Hai, dom’le, că asta e nimica toată. Mai greu e să-ţi imaginezi meciuri din astea cu sala plină. Copos ori n-a mai dat de multişor pe la teatru, ori îl confundă pe Zotta cu regele Lear. Ori a vrut doar să-l sensibilizeze pe Corsicanu’, amintind de marele Will.

„Pentru ce să se mai străduiască un fotbalist, dacă nu îl vede nimeni?”, se întreabă Copos. Păi, pentru salariu, nu? Deşi e foarte greu să-ţi imaginezi că fotbaliştii de la Rapid joacă pe prime.

„E împotriva artei spectacolului!”, comentează şeful din Giuleşti. Da, aici are dreptate. Îţi trece tot cheful să faci show la oficială, cînd nu te vede nimeni. Dar ştiţi ce-i cu adevărat revoltător? Că patronii din fotbal dau declaraţii la DNA fără public. Păcat! Mare păcat! Nişte artişti, în culmea artei lor, în roluri grele, de compoziţie! Vă daţi seama ce pierd spectatorii de teatru? Ce regaluri actoriceşti, cu mască, fără mască, ce treceri de la plîns nervos la rîs nervos, de la mirare la nedumerire, de la spaimă la sperietură? Ca să nu mai vorbim de baletul abstract al ieşirii pe uşa din dos!