Troc

Ca orice derby care se respectă, Steaua – Rapid e prefaţat de derby-ul partronilor. Care se dau mari între ei. Copos are tricoul lui Hagi. „Nu ne trebuie! Noi avem simbolul!”, a răspuns Gigi. Mda, ce să mai zici? „Plus […]

Ca orice derby care se respectă, Steaua – Rapid e prefaţat de derby-ul partronilor. Care se dau mari între ei. Copos are tricoul lui Hagi. „Nu ne trebuie! Noi avem simbolul!”, a răspuns Gigi. Mda, ce să mai zici? „Plus de asta, io am un tricou în care i-am cărat bagajele lui Răducioiu”.

„Noi, la Rapid, avem un singur tablou împotriva tuturor. Cu Sfîntu Aşteaptă Prime, în echipament de joc”, parează Copos. „Da, şi io am tablou cu mine ca sfînt. L-a pictat Fane bodyguardul, mare meşter. Cel mai bine îi ies feţele de martiri”.

„Noi avem cireaşa originală de pe savarină”, parează Copos. „Cît vrei pe ea?”. „Cît dai?” „Dau borcanul de dulceaţă din care a mîncat şeful Realului”. „E de cireşe?”. „Da”. „S-a făcut. Altceva, cu ce te mai lauzi?”. „O foaie dintr-o carte originală de Liiceanu”. „E în stare bună?”. „Bunicică, am făcut nişte sublinieri pe ea, da’ originale toate”. „Hai că-ţi dau pe ea nişte volume cartonate de la biblioteca CC al UTC. Stare excelentă de conservare”. „Cu poze?”. „Nu, pozele le vînd separat. Da’ cărţile sînt beton, poţi să-ţi faci doctrină din ele. Numai să înlocuieşti unde scrie cu . Zi, vrei?”. „Mai pune ceva. Pune un jucător”. „Nţ! Nu-l iei pe Bergodi?”. „E credincios? Ascultă cu sfinţenie de patron?”. „E credincios, se roagă tot timpul să-i cumpăr fotbalişti! Hai, ia-l, te rog eu frumos! Fă-ţi o pomană!”.Gigi meditează. „Îl iau, da’ dă-mi şi jucători!”. „Nu!”. „Hai că-ţi dau fularul de la Dinamo, original, de la magazin!”. „Nu!”. „Hai că-ţi dau şi un portret cu împuşcatu’, cu Ceaşcă, ştiu că-ţi place!”. Aici Copos izbucneşte în plîns. „N-ai pic de inimă, Gigi, pic de inimă! Cum poţi să vorbeşti aşa? Şi oricum nu-mi trebuie tabloul, noi avem simbolul chiar în Giuleşti!”.