Tactica

Indiferent care va fi ultimul „11”, meciul cu Belarus trebuie pregătit în felul următor. Se iau cîteva coli de desen A3, un marker, procurat de preferinţă dintr-o librărie de specialitate, şi un atlas geografic.

Prima măsură constă în căutarea Belarusului […]

Indiferent care va fi ultimul „11”, meciul cu Belarus trebuie pregătit în felul următor. Se iau cîteva coli de desen A3, un marker, procurat de preferinţă dintr-o librărie de specialitate, şi un atlas geografic.

Prima măsură constă în căutarea Belarusului pe hartă. E foarte important ca „naţionala” să nu ajungă, printr-o regretabilă eroare, în Germania, să joace amicalul mai devreme. După ce au identificat continentul şi ţara, urmează fixarea ceasurilor. E foarte important ca „tricolorii” să nu întîrzie la stadion.

Apoi se ia markerul şi se pun pe hîrtie planurile de bătaie, în ordine alfabetică. Planul A, planul B, adică renunţarea la planul A. Apoi planurile C, D, E, F şi G, mergînd, dacă situaţia o cere, pînă la planul Ţ şi planul Marshall. Sigur, toate planurile sînt la fel, singura deosebire fiind timpul de gîndire dintre ele. Aici totul depinde de inspiraţia selecţionerului. Cu cît schimbă mai des planurile, cu atît îi zăpăceşte mai repede pe bieloruşi, care nu vor şti dacă se apără la poarta lui Lobonţ sau atacă în propriul careu. Numai aşa se poate cîştiga acest meci crucial.

O altă tactică, mai versată, ar fi numerotarea planurilor cu litere mici de tipar, cu cifre arabe sau cu cifre romane. Planurile trebuie codificate din belşug cu săgeţi, dispuse la întîmplare, sub forma unor vectori de imagine. Foile gata desenate se iau şi se împăturesc sub formă de coif, vaporaş sau avion. Apoi se mestecă pe rînd şi se înghit în mare secret. Poate că nu aşa se face tactica, dar sigur aşa se fac misterele istoriei.

După toate aceste pregătiri tehnico-tactice, selecţionerului nu-i mai rămîne decît să-l bage în teren pe Mutu.