All-inclusive

Amical cu Turcia sună ca dracu’, adică a nonsens istoric. Ce urmează? Amical cu tătarii şi pace cu ruşii? Ori FRF se crede ONU, ori Fukuyama (un filosof american pe care chiar aşa-l cheamă) avea dreptate: am ajuns la sfîrşitul […]

Amical cu Turcia sună ca dracu’, adică a nonsens istoric. Ce urmează? Amical cu tătarii şi pace cu ruşii? Ori FRF se crede ONU, ori Fukuyama (un filosof american pe care chiar aşa-l cheamă) avea dreptate: am ajuns la sfîrşitul istoriei, nu mai există războaie, există doar amicaluri şi atentate.

Meciul de astăzi e în cel mai bun caz revanşă istorică, nu amical. S-o fi terminat istoria, pentru unii, dar la noi totul a rămas ca pe vremuri. Terenul de luptă e la fel de prost, spectatorii nu se dau în vînt să asiste la meci, conducătorii se ceartă ca la uşa cortului, paharnicii şi polcovnicii sînt la locul lor în curtea FRF, cuvîntul lui Mutu e lege, fotbaliştii fumează ca turcii. Nu se mai ştie clar cine cui plăteşte tribut, taxă vamală sau TVA, dar jugul otoman se simte zi de zi în viaţa românului. Se îmbracă în haine turceşti, mănîncă roşii turceşti, ascultă muzică şi se uită la chestii turceşti.

Turcii ne-au luat pînă şi limba strămoşească, sau invers, noi le-am luat-o, în orice caz, vorbesc aproape la fel ca noi, tribut, bezea, sugiuc, halva, peşcheş, iuşchiuzarlîc, Hagi, Lucescu. Nu ne mai iau copiii să-i facă ieniceri, dar ne iau cetăţeni în toată firea să-i facă turişti, la ei acolo, la all-inclusive. Revoltător, nu?