Mentalitate

„Trebuie să umblăm la mentalitatea jucătorilor”, a propus Paszkany după înfrîngerea cu ciprioţii. Apăi, nu-i bai. Se umblă la arbitri, se umblă la fotbalişti, se umblă chiar şi la finanţatori, de ce să nu se umble şi la mentalitate? După […]

„Trebuie să umblăm la mentalitatea jucătorilor”, a propus Paszkany după înfrîngerea cu ciprioţii. Apăi, nu-i bai. Se umblă la arbitri, se umblă la fotbalişti, se umblă chiar şi la finanţatori, de ce să nu se umble şi la mentalitate? După cum stă treaba, mentalitatea a ajuns în fotbalul nostru un fel de al treisprezecelea jucător, purtător de ghinion.

Oare cum va umbla patronul clujenilor la mentalitate? Îl vedeţi suflecîndu-şi mînecile costumului de 5.000 de coco şi apucînd cu nădejde pe şurubelniţa? Nţ! Nu-i genul lui. Dar îl vedeţi punînd mîna pe celular? Asta, da! Sună. Sună îndelung.

Mentalitatea spărgea seminţe şi scuipa cojile la ţintă, să se afle în treabă. „No, servus! Dacă se pote, serveşte-mă cu nişte meciuri, din astea mai uşori!”. „Da’ cine te crezi, bă, să mă deranjezi pentru meciuri uşoare? Te-ai ţăcănit? Să mă suni cînd jucaţi cu Milan, cu Real! No, servus!”

În disperare de cauză, Paszkany trimite memoriu la Federaţie. „Stimate etc, rog aducerea de mentalitate străină la meciurile CFR. Urgent. Cu respect etc”. Normal, a ieşit scandal. Păi, cum, dacă aducem la o echipă, o să ceară şi celelalte!

Da’ mentalitatea românească ce are? De ce să-i furăm pîinea de la gură şi s-o dăm la străini? De ce să nu-i dăm şansa să ne reprezinte în competiţiile europene? Dă greş? Şi ce dacă dă greş? Ce, mentalitatea străină nu greşeşte? Plus că e mai scumpă, nu-şi permit toate cluburile.