Omuleţul

Pe măsură ce lumea se aduna la stadion şi literele din cuvîntul Steaua se colorau pestriţ cu oameni, portţigaretul lui Gigi desena scheme de fum deasupra tribunelor. Şi a tot ţinut-o aşa, în timpul meciului, după meci. Nu se ştie […]

Pe măsură ce lumea se aduna la stadion şi literele din cuvîntul Steaua se colorau pestriţ cu oameni, portţigaretul lui Gigi desena scheme de fum deasupra tribunelor. Şi a tot ţinut-o aşa, în timpul meciului, după meci. Nu se ştie pe cine băga, scotea sau blestema aerian. Unii spectatori se opreau din căutarea locurilor ca să-l arate cu degetul soţiei şi copiilor, apoi să-i facă poză cu mobilul. De la capătul portţigaretului, se bomba un rîs generos. Orice s-ar spune, să fii arătat cu degetul e o mîndrie. Gigi însuşi, nu doar palatul lui cu ieşire la stradă, e un fel de atracţie turistică bucureşteană.

În vremea asta, un omuleţ cu ochelari de tocilar şi gulerul descheiat urca în pas elastic să se ciocnească de un Zmărăndescu la sacou negru, mapă şi hands-free. Pînă la urmă, omuleţul a răzbit prin brîul de bodyguarzi şi a ajuns la oficială.La conferinţă, omuleţul a stat în flanc cu jurnaliştii. Cît a vorbit tehnicianul lui Zaglebie, a ascultat în picioare, în fundul sălii. De afară, se auzeau sirene şi voci. Portţigaretul a brăzdat marea de blitzuri cu nişte scheme, apoi a dispărut sub portiera neagră. Apoi linişte, în sfîrşit.Michniewicz a spus ce-a avut de spus, a şi rîs, a mulţumit şi s-a ridicat să plece. Atunci i-a ieşit înainte omuleţul, i-a strîns mîna şi s-a săltat pe vîrfuri să-l bată pe umăr. Antrenorul s-a încovoiat niţel spre şeful lui şi a rîs iar, încurcat. Omuleţul, multimiliardarul Robert Pietryszyn, al doilea om din Polonia ca avere, a spus că i-ar plăcea o echipă ca Steaua. A salutat în dreapta şi-n stînga, a sărutat mîna traducătoarei, apoi s-a cărat în pas elastic, cu tot cu antrenor. Nu s-a întins la vorbă. O fi el patron de club, dar probabil nu se pricepe la fotbal.