Automatisme

Steaua are un sistem modern de bileterie. O noutate pentru stadioanele noastre, nu şi pentru cele occidentale, unde s-a introdus de mai bine de zece ani. Se găsesc deci şi alte metode împotriva speculei şi a violenţei, fără a scumpi […]

Steaua are un sistem modern de bileterie. O noutate pentru stadioanele noastre, nu şi pentru cele occidentale, unde s-a introdus de mai bine de zece ani. Se găsesc deci şi alte metode împotriva speculei şi a violenţei, fără a scumpi biletele! Da, se găsesc, dacă te gîndeşti un pic mai mult şi mai departe decît oficialii FRF. Şi dacă investeşti, nu doar pretinzi profit.

Şi totuşi, cu toată armătura electronică, n-am scăpat de îmbulzeala tradiţională în jurul ghişeelor. Paradoxal, noi, românii, nu ştim să stăm la coadă. Trebuie să prindem loc în faţă şi la intrarea, şi la ieşirea din stadion, şi la Patriarhie, şi în autobuz. Nu contează ce se dă, trebuie să ne călcăm în picioare. Înainte, înghesuiala la rînd făcea parte din scenariul de supravieţuire. Lumea se înghesuia pentru raţia cea de toate zilele. Dar acum? Acum e vorba de nişte bilete la meci.

Stresul că nu prinzi, că „nu ajunge la toată lumea” a rămas adînc săpat în codul nostru social. Va fi nevoie de ceva timp să ne dezbărăm de el. Mai repede ne vom obişnui cu ghişeele informatizate decît cu manierele civilizate în faţa lor. Dar trebuie să ne obişnuim. Odată şi-odată. Trebuie să ne deprindem să trăim şi altfel decît în cutii de chibrituri, să avem un teritoriu personal ceva mai larg decît al animalului în turmă. Şi să respectăm teritoriul personal al celorlalţi. E un automatism. Printre altele.