O plimbare pe schele

Cu astfel de adversari, ca Zaglebie, de valoare medie spre mediocră, sînt presărate drumurile europene. Cu echipe robuste, ordonate, nu din cale-afară de creative, dar neaşteptat de combative, care-ţi lustruiesc bara în ultimele minute. E adevărat ce se spune despre […]

Cu astfel de adversari, ca Zaglebie, de valoare medie spre mediocră, sînt presărate drumurile europene. Cu echipe robuste, ordonate, nu din cale-afară de creative, dar neaşteptat de combative, care-ţi lustruiesc bara în ultimele minute. E adevărat ce se spune despre instalatorii polonezi. Sînt meseriaşi, nu artişti. Strîng şuruburi, nu fac bijuterii. Cu toată „tactica de diamant” a lui Michniewicz, de care pomeneau ziarele poloneze.

Sînt buni ca să-ţi verifici mecanismele de joc. Zaglebie a supus Steaua la un prim test foarte util în perspectiva parcursului european. Polonezii au părut mai proaspeţi fizic. Elevii lui Hagi încă nu şi-au găsit bioritmul competiţional. Încă n-au intrat în rutina de joc, încă nu s-au sudat relaţiile din teren. Încă se văd schelele din construcţia la care lucrează Hagi.

Pînă una, alta, pînă se va ajunge la o formulă durabilă, Steaua prezintă o arhitectură cu denivelări. Sarcinile de joc se distribuie inegal. Cîţiva, ca Rădoi, Dică, Nicoliţă, duc greul, acoperă zonele lăsate descoperite de alţii, recuperează, protejează şi împing liniile. În rest, cam multă umplutură, cam multă inconsistenţă la nivel tehnic sau fizic. Nu e nedrept. E nefiresc, la o echipă mare, unde jucătorii trebuie să fie de valori cît de cît apropiate.

Materialul cu care zideşte Hagi e amestecat, la un bloc de marmură, o coloană de gips, cam asta e proporţia. Asta e şi provocarea pentru noul antrenor. Trebuie să fii un tactician al dracului de ingenios, să ridici catedrale din lingouri şi chirpici. Trebuie să calculezi la milimetru costurile jocului ofensiv, să evaluezi corect rezistenţa pilonior din apărare şi potenţialul de gafă sau de explozie al fiecărui jucător în parte.

Alte transferuri sînt puţin probabile, aşa că Hagi trebuie să se descurce cu ce are. Să aştepte confirmările, vindecările şi tragerea la sorţi. „A doua repriză”, cum a numit el returul cu Zaglebie, nu are de ce să înspăimînte. Steaua n-a rănit o fiară, a defectat o instalaţie. În meciul de la Bucureşti, polonezii vor veni să mai strîngă nişte şuruburi, după care îşi vor aduna gentuţa cu scule, îşi vor lua din cui visele de Liga Campionilor şi vor pleca acasă.

Cine urmează după ei? Hagi e optimist, Becali vrea un adversar slab, „că doar sîntem capi de serie”. Dar o echipă de talia lui Zaglebie, un adversar cu care sînt presărate drumurile europene, ar fi cel mai potrivit. Pentru că i-ar permite lui Hagi să se plimbe pe schele şi să mai pună o cărămidă, fără teamă că-i cade cupola în cap.