Speranski

Ei, acum au văzut cum arată Zaglebie pe bune. Polonezii au arătat un fotbal mai puţin complicat decît numele lor. Minerii din Lubin nu dau cu tîrnăcopul, dar nici nu ştiu să traseze altceva decît linii colţuroase. Sînt foarte aplicaţi, […]

Ei, acum au văzut cum arată Zaglebie pe bune. Polonezii au arătat un fotbal mai puţin complicat decît numele lor. Minerii din Lubin nu dau cu tîrnăcopul, dar nici nu ştiu să traseze altceva decît linii colţuroase. Sînt foarte aplicaţi, au oarece duritate primitivă. Singurele rafinamente veninoase au venit din partea brazilienilor. Care într-adevăr sînt buni la casa omului, dacă ştii de unde să-i cumperi.

Şi dacă i-au văzut pe polonezi în toată îngusta lor splendoare, era şi cazul ca steliştii să scape de trac. Puteau s-o facă mai devreme de golul lui Goian, dar au aşteptat ceva, poate întoarcerea lui Neaga, poate pasa decisivă de la Hagi. Pînă atunci s-a jucat de la egal la egal, de la Golanski la Golinski. În fine, Steaua a păşit în Europa cu piciorul unui fundaş. O intrare ofensivă, care promite spectacol.

Echipa mare de care vorbea Hagi se construieşte din mers, zidul din apărare e fragil, iar atacul nefinisat. Dar semnele sînt bune. Bănel, Rădoi, Goian, Dică au scos la înaintare incandescenţa adunată în Europa, iar polonezii – apa de ploaie. Mare minune că jocul a fost atît de echilibrat.