Optimismul unui domn pozitiv

Dacă jucătorii de la Zaglebie au primit poze cu roş-albaştrii, steliştii ar trebui să primească probabil poze cu Hagi, Hagi jucătorul, să fie după chipul şi asemănarea lui în faţa polonezilor. Să fie adică pozitivi, pozitivi şi iar pozitivi. Pozele […]

Dacă jucătorii de la Zaglebie au primit poze cu roş-albaştrii, steliştii ar trebui să primească probabil poze cu Hagi, Hagi jucătorul, să fie după chipul şi asemănarea lui în faţa polonezilor. Să fie adică pozitivi, pozitivi şi iar pozitivi. Pozele cu Hagi antrenor sînt greu de găsit, iar cele care există ori sînt în ceaţă, ori arată un Rege cu ochii roşii, ori sînt supraexpuse comentariilor patronului.Optimismul e cheia, au declarat jucătorii Stelei la plecarea spre Lubin. Optimismul e bun, pe termen scurt. În ajunul meciului. Realismul e soluţia pe termen lung. O dată cu intrarea într-un nou sezon european, echipa din Ghencea ar trebui să scape de ezitările neprofesioniste şi de experimentele amatoriste pe propria piele. Trebuie lăsate în urmă conflictele artificiale şi certurile reale, care în cel mai bun caz duc la împăcări. Singura sursă de tensiune trebuie să fie meciurile, nu discuţiile pe ton ridicat din jurul băncii tehnice.

Zaglebie „va fi un adversar dificil care trebuie tratat serios, dacă nu vrem să avem surprize”, zice Hagi. E una dintre simplităţile în metru antic, pe care le declamă Regele în diverse momente solemne. Altele în genul ăsta: „E mai bine să discuţi decît să te cerţi”, „O echipă cîştigă dacă are linişte” sau, mai elaborat, „Ar fi o greşeală să interpretăm faptul că sîntem favoriţi”.Ce se ascunde dincolo de adevărurile astea transparente ca apa de chiuvetă? Are Hagi în minte o schemă mai vastă, o schiţă de strategie, un plan mai complex decît toanele patronului şi obsesiile personale? A decis să abordeze diferit campionatul şi Liga? Sau se va mulţumi să ajusteze pe ici, pe colo, de la un meci la altul?

Nu se ştie în linii limpezi cum va arăta Steaua în acest sezon. Dacă va fi Steaua lui Hagi, Steaua lui Olăroiu, plus minus cîţiva jucători, sau Steaua lui Becali, plus minus cîteva octave. Se caută formula intermediară, cea care să convină naşilor, finilor şi nepoţilor deopotrivă. Pentru formula cîştigătoare, mai este timp, nu-i aşa? Mai e timp să se negocieze posturile de titular, să se ajungă la o rutină în ciorovăielile Hagi – Becali. Deocamdată, din organismul viitor al Stelei se văd doar nervii. Şi optimismul, desigur.

Mai e timp. Exact atît cît să admire polonezii pozele cu stelişti, iar Hagi să se uite la propriul poster cu numărul zece şi să spună, o dată pentru totdeauna, ca un celebru personaj al lui Balzac: „Între noi doi acum!”.