Jumătăţi de măsură

Cele 30 de milioane de euro pentru transferuri, anunţate cu litere mari şi sunete şi mai mari de Gigi Becali, nu se regăsesc deocamdată în lotul lui Hagi. Se merge pe soluţii creative, pe descoperiri isteţe, cît mai puţin costisitoare. […]

Cele 30 de milioane de euro pentru transferuri, anunţate cu litere mari şi sunete şi mai mari de Gigi Becali, nu se regăsesc deocamdată în lotul lui Hagi. Se merge pe soluţii creative, pe descoperiri isteţe, cît mai puţin costisitoare. S-ar putea să fie suficiente, s-ar putea ca Hagi să-şi dea seama în plin sezon că, după ce s-a întărit cu jumătăţi de măsură, mai are nevoie de jumătate de echipă.

Aducerea lui Golanski, ultima noutate, e o mutare inspirată cel puţin într-o privinţă: cunoaşterea adversarului. Familiarizarea cu fotbalul polonez. Fostul fundaş al Koronei poate fi o sursă de informaţii şi un material didactic excelent pentru elevii lui Hagi, înaintea examenului cu Zaglebie. Nou-venitul întăreşte apărarea stelistă şi slăbeşte prejudecata că jucătorii străini strîmbă constant din nas cînd primesc oferte din Liga 1. Ei bine, din ce spune Golanski, România nu mai are capitala la Budapesta, cel puţin în fotbal. Am devenit vizibili pe harta cupelor europene, echipele noastre au devenit mai atractive pe piaţa transferurilor.

Dar ce folos dacă patronii români nu sînt foarte atraşi de ideea investiţiilor în transferuri? Steaua caută un portar de talie internaţională. Tocmai în America de Sud. El Dorado al transferurilor steliste, sursă nesecată de Pibe D’Oro ieftini şi portari fini. Dincolo de energia nouă adusă de Hagi şi Adi Ilie, se întrevede acelaşi stil de a face lucrurile. Singura diferenţă e că Mihai Stoica se ducea în recunoaştere, la faţa locului, iar succesorul lui se uită la televizor, la Copa America. Exact aceeaşi manieră de scouting, mai degrabă un fel de loterie economic class.

Un portar de calibru costă milioane de euro, nu sute de mii. Goalkeeperii ieftini sînt soluţii garantat riscante. Vezi Carlos, vezi Andrey, vezi şirul de baltici care au defilat pe la Dinamo. De ce ezită conducerea Stelei să limiteze riscurile? De ce nu tranşează printr-o investiţie serioasă problema portarului?

E ciudat că doi foşti mari jucători, ca Hagi şi Ilie, umblaţi prin atîtea campionate, nu ştiu că fotbalul de nivel înalt cere portari de nivel înalt. Iar portarii ăştia costă, nu se pescuiesc ca peştişorii de aur, aruncînd năvodul la întîmplare. E ciudată naivitatea asta managerială. Sau e o naivitate bine jucată. Cîtă vreme patronul nu deschide punga sau o deschide doar cît e filmat, n-are nici un rost să te dai realist. E mai bine să visezi cu ochii deschişi că plouă cu Duckadami la capătul curcubeului transoceanic.