Legat de poartă

Rapid nu-şi poate permite să-l piardă pe Dani Coman, dar, din ce spun şefii lui, nu-şi permite nici să-l ţină. Oare?

Nu-l poate pierde în condiţiile în care rivalele din campionat stau mult mai confortabil în materie de portari. Steaua […]

Rapid nu-şi poate permite să-l piardă pe Dani Coman, dar, din ce spun şefii lui, nu-şi permite nici să-l ţină. Oare?

Nu-l poate pierde în condiţiile în care rivalele din campionat stau mult mai confortabil în materie de portari. Steaua îi are pe Cernea şi Vîtcă, iar Dinamo pe Lobonţ. Să te bazezi numai pe Mincă şi Edel ar însemna să-ţi dai foc nu numai la valizele de Cupa UEFA, ci şi la desagii de Liga 1. Ce înseamnă Rapidul fără Coman s-a văzut în retur, cît a fost accidentat: un tanc cu şenile de porţelan. Nu încape discuţie aici, nu e o chestiune de cenaclu proletcultist. E o chestiune de bani şi, mai mult, de status. Nu-i poţi da lui Coman un salariu ca-n Primera, OK, dar îl poţi plăti mai bine decît pe Boya sau Cesinha. E un minimum de consideraţie. Şi un prim pas spre negociere.

Negociere? Copos a dat ordin să fie ţinut Coman la echipă, fără să specifice prin ce metode: lanţuri, cătuşe, superglue. Numai un angajator trecut prin şcoala de partid îşi poate închipui că aşa îţi fidelizezi angajaţii. Cu interdicţii de plecare din ţară. Hello, tovarăşi! Sîntem în 2007, nu 1907. Nu mai legăm portarii de glie. Dar poate domnu’ finanţator are alte fantezii.

Rapid nu-şi poate face planuri fără Coman. Dar Coman îşi poate plănui cariera independent de Rapid. E privilegiul lui, cîştigat pe brînci şi plonjoane. Privilegiul profesionistului. Loialitatea faţă de sine, faţă de ce poate şi ce vrea, trece înaintea loialităţii faţă de o echipă sau alta. Asta e prima poruncă pentru un jucător de valoare. Şi tocmai asta nu înţeleg şefii din Grant.

Nu înţeleg că nu se află în poziţie de forţă. Mai ales de cînd nu-l mai au pe Răzvan pe bancă. Acum, gata, s-a rupt vraja centripetă. Plecarea lui Lucescu jr. a declanşat o forţă centrifugă, care ameninţă să destrame grupul sau să-l subţieze, în orice caz, să-i dilueze voinţa şi concentrarea. Nu prezenţa distantă a lui Bergodi, nu bacşişurile la salariu, nu negocierile cu degetele-n uşă vor ţine echipa unită.

Ci o lectură corectă, pragmatică a semnalelor de alarmă numite Buga, Măldărăşanu, Coman. Trebuie să lase loc de discuţii, nu numai de presiuni. Şi musai să plătească, dacă nu vor să condamne la faliment valoric. Trebuie să accepte că există pe lume fericire mai mare decît devotamentul faţă de un patron ingrat. Şi că există o întrebuinţare mai bună pentru banii de-acasă decît să-i aduci la club.oman la echipă, fără să specifice prin ce metode: lanţuri, cătuşe, superglue.