Fără falsă îngîmfare
Cristi Borcea face eforturi spartane să pară relaxat. Stă demonstrativ cu mîinile în sîn şi proclamă pe ton olimpian hegemonia roş-albilor. În interviul din „Gazeta”, lasă de înţeles că numai adversarii trebuie să facă mutări. Campionii au dat şah şi […]
Cristi Borcea face eforturi spartane să pară relaxat. Stă demonstrativ cu mîinile în sîn şi proclamă pe ton olimpian hegemonia roş-albilor. În interviul din „Gazeta”, lasă de înţeles că numai adversarii trebuie să facă mutări. Campionii au dat şah şi mat luînd titlul, ce rost are să schimbe ceva?
Pe undeva, are dreptate directorul executiv al „cîinilor”. O formulă cîştigătoare trebuie păstrată. Dar succesul e mai greu de gestionat decît eşecul. Mai multă presiune, exigenţe mai mari, aşteptări mai mari. Dinamoviştii trebuie să se adapteze la ele. Să-şi ridice standardele, nu să se cabreze în capcana mulţumirii de sine. Într-un fel, e mai uşor să ţi se ureze succes pentru locul doi.
Şefii lui Dinamo trebuie să vireze repede, dar precis spre alte teme de conversaţie. Săgeţile pe care le tot lansează trebuie să ţintească direct grupele Ligii Campionilor, nu să ricoşeze previzibil prin taberele rivalelor la titlu. Dar Borcea se distrează prea tare făcînd glume, ca să renunţe la ele. Şi-a antrenat umorul pînă într-atît, încît poate să rămînă serios cînd se exprimă elogios despre venirea lui Hagi în Ghencea. „E un pericol”, „cea mai bună mutare a lui Gigi Becali”, „va crea o mentalitate de învingători”.
Probabil nici recuperarea lui Zicu nu l-a relaxat aşa mult ca venirea lui Hagi. Borcea nu e genul care să-şi supraevalueze rivalii. Dimpotrivă, de obicei are nevoie de binoclu ca să-i zărească. Cu Hagi a procedat aşa nu din prudenţă, ci dintr-un soi de generozitate perfidă. L-a plantat pe un soclu ironic, ca să-i facă o prăvălire mai spectaculoasă, la primul pas greşit. Probabil abia aşteaptă să spună cu voce gîlgîind de regrete: „M-am înşelat, Hagi nu e un pericol decît pentru Steaua”.
Cînd analizează sezonul trecut, finalul lui apoteotic, transferurile, atmosfera de la lot, Borcea constată, fără falsă îngîmfare, că totul e bine. „Infatuare? Asta e realitatea oferită de Dinamo”. Dacă analizează perspectivele pentru noul sezon, constată, fără să stea pe gînduri, că e treaba altora. Rednic e şeful formaţiei, el a cerut şapte atacanţi, el să se spele pe cap cu ei. Nu numai că e „regele tehnicienilor din România”, dar şi suveranul grijilor echipei. Se subînţelege.
Borcea e bun, chiar foarte bun la garantat aparenţe. La propaganda prin omisiune. E boss-ul spartan în uniformă de camuflaj. Are optimismul neted al unui şef de campanie şi cîteva chenare pozitive, din care nu iese nici cînd dansează. „Orgoliul meu e ca echipa să fie numărul unu”, antrenorii stau cît Alex Ferguson la Dinamo, jucătorii sînt copiii clubului. Iar problemele, ale cui sînt? Probleme? La Dinamo? „V-aţi pierdut minţile!”.
Andrei Crăciun
Maria Andrieş
Alin Buzărin
Radu Cosașu
Costin Ștucan
Oana Dușmănescu
Cristian Geambaşu
Gusti Roman
Ovidiu Ioaniţoaia
Theodor Jumătate
Radu Naum
Tudor Octavian
Cătălin Oprişan
Radu Paraschivescu
Răzvan Prepeliță
Traian Ungureanu
Andrei Vochin
Arhivă
Biografie completă
Toate articolele