Presaţi, presaţi şi iar presaţi!

Copos a promis că nu va mai pune presiune pe echipă. Foarte elegant din partea lui. Discret chiar. Nici n-a spus ce fel de presiune. Dacă va renunţa să-i mai certe pe jucători, dar le va tăia în continuare din […]

Copos a promis că nu va mai pune presiune pe echipă. Foarte elegant din partea lui. Discret chiar. Nici n-a spus ce fel de presiune. Dacă va renunţa să-i mai certe pe jucători, dar le va tăia în continuare din prime, înseamnă că pune presiune financiară. În fine, dacă a promis, se va ţine de cuvînt, aşa cum s-a ţinut de cuvînt cînd s-a angajat să fie „ostaşul lui Hristos”. AMR pînă la Sfîntu’ Aşteaptă, nu?

Nu-i presează pe jucători, deocamdată, dar presează covoarele din palatul lui Gigi Becali, să-l ia pe Thereau. „Preţul corect e de 1,5 milioane de euro”, zice şeful din Grant. Da, dar pentru patronul Stelei ăsta e preţul semicorect (iată cuvîntul magic, care nu există decît pentru finanţatorul Rapidului). Copos n-ar pune în ruptul capului presiune pe propriile buzunare. Preferă să aducă jucători de semimarcă, să facă semiinvestiţii, să vină cu semisoluţii, să atingă semiobiective, decît să aibă semibuget.

„Dacă nu vine Thereau, sîntem în discuţii cu trei brazilieni”. Nici nu trebuie să le mai spună numele, atît sînt de cunoscuţi Brazilianul 1, Brazilianul 2 şi Brazilianul 3. Să nu spuneţi că n-aţi auzit de ei. Trei e numărul corect. Probabil, Copos va transfera un brazilian şi jumătate, iar echipa se va semiîntări.

Bergodi (foto), mai străin de felul lui, deci mai optimist decît e cazul, nu dă semne de nelinişte. Dimpotrivă. Spune că nu-l sperie presiunea, că e „constructivă” dacă vine din partea patronului. E clar că vorbeşte cu totul altă limbă decît cea vorbită de Copos. Vorbeşte despre sensul bun al presiunii, nu despre hărţuielile, umilinţa, jignirile de care au avut parte jucătorii „vişinii”.

Vorbeşte despre încredere ca despre o stare firească pentru un fotbalist, nu ca despre o volatilă stare de graţie. De-acolo de unde vine Bergodi, n-ai ce căuta pe teren dacă n-ai încredere în tine. Într-un mediu profesionist, nu există scuză suficient de puternică să-ţi pierzi încrederea. Să nu te comporţi ca un bărbat.
Jucătorii rapidişti s-au bucurat prea devreme că au scăpat de severul Boloni, „dracu’ ne lua dacă venea”. Şi se bucură degeaba că au scăpat de presiunea lui Copos. Presiunea de care vorbeşte Bergodi e teribilă. Nu vor avea voie să zugrăvească vestiarul cu lacrimi şi să-l sonorizeze cu văicăreli. Să se îndoiască de ei în momentul şutului, nici să ezite înaintea pasei. Nici să obosească, să crîcnească sau să scîncească. Nu vor avea voie să plece capul în faţa nimănui, nici a suporterilor, nici a adversarilor, nici măcar a patronului. Ceea ce nu-i puţin lucru, mai ales dacă patronul îi mîngîie apăsat pe creştet.