Gratuit

Spre deosebire de Mircea Sandu, care are un fel aparte de a nu spune nimic, selecţionerul şi-a făcut un obicei din a spune ce nu trebuie. Despre scandările anti-FRF de la Timişoara, a afirmat că sînt „inacceptabile şi gratuite”.

Abisal […]

Spre deosebire de Mircea Sandu, care are un fel aparte de a nu spune nimic, selecţionerul şi-a făcut un obicei din a spune ce nu trebuie. Despre scandările anti-FRF de la Timişoara, a afirmat că sînt „inacceptabile şi gratuite”.

Abisal spus. Selecţionerul ori i-a citit pe existenţialişti, ori i-a citit pe sloveni, de s-a apucat să facă teoria actului gratuit în fotbal. Teoria asta era foarte la modă în Franţa portarului Camus şi a lui Sartre, care antrena fiinţe la echipa Neantul. Probabil o fi auzit ceva de ei, prin cantonamente. Că pe Heidegger şi Husserl sigur nu i-a citit, că nu dă doi bani pe Bundesliga.

Actul gratuit este actul liber, fără un scop anume. Faci ceva, ca şi cînd ar avea un rost, deşi ştii sigur că n-are. Timişorenii din tribune protestau, convinşi că protestele lor nu vor schimba nimic. Scandau gratuit, adică. În loc să remarce tragismul acestei revolte, angoasa în faţa preţurilor, selecţionerul e nemulţumit. Iată ce înseamnă o lectură pripită. Să nu înţelegi că spectatorul se simte alienat de federaţia-în sine-şi-pentru sine.

Era mai bine să fie scandările contracost? Să le facă galeria meniu de preţuri, cît costă cu nume, fără nume? Cît costă bannerul, cîntecul sau valul? Scandări la bucată, la goluri, la scor egal, la pachet – toată echipa, tot staff-ul tehnic. Să le facă şi reduceri, „nu sută la sută, ci mie la mie”, vorba selecţionerului, pentru meciurile importante. Păi, deja, nu mai e existenţialism, e raţionalism. Dar termenul ăsta sigur nu-i convine selecţionerului.