Pacienţi

Deşi în general se supune legilor lui Murphy, Federaţia a decis să facă o excepţie şi să aplice una din legile lui Mucles. Legea decenţei a lui Mucles. Echipele ai căror conducători au puncte-puncte de vedere vor fi depunctate.

Exact […]

Deşi în general se supune legilor lui Murphy, Federaţia a decis să facă o excepţie şi să aplice una din legile lui Mucles. Legea decenţei a lui Mucles. Echipele ai căror conducători au puncte-puncte de vedere vor fi depunctate.

Exact asta lipsea campionatului nostru. Încă un act de demagogie pură şi crasă. Gospodarii din Casa Fotbalului refuză soluţiile practice, raţionamentele sănătoase. E peste puterile lor de imaginaţie să prescrie comprese pe frunte. Să-i trimită pe furioşi să facă ore de psihoterapie în folosul comunităţii.

Sau, mai sigur, să-i doteze pe capii răutăţilor cu cîte un buton roşu. Pe care să apese în caz de urgenţă polemică. Cum au apăsat butonul, cum au apărut canapeaua Empire, cărată de bodyguarzi transnistreni, şi psihologul aferent. Patronul nervos se tolăneşte subit şi începe să povestească. Amintiri din prima copilărie, amintiri din copilăria lui Ion Creangă, amintiri reprimate din perioada cînd s-a îmbogăţit.

Mă rog, ce-i trece prin minte în momentul ăla. Ce-a visat după masa de prînz, cum ar trebui să arate România, cum l-au traumatizat şcoala şi maidanezii, cum îl trimiteau cu oile la turci, cum îl persecută adversarii intrînd pe teren fără schiuri. Sau ce fantezii are cu arbitrii, cu Shakira sau cu bufniţa de la Cotroceni. După şedinţă, pacientul se va simţi dintr-o dată acelaşi om. La fel de furios, dar din alt motiv. Pentru că nu l-a filmat nici o televiziune. Păi, ce puncte-puncte, biiip, exhibiţionism mai e ăsta, biip, fără public? La ce bun, biip, atîta regie?