Mitologie

Din consideraţie pentru Mircea Eliade, şefii de la Dinamo vor să demonstreze în propria ogradă mitul eternei reîntoarceri. Mai erau şi alte teme de cercetare în fotbalul nostru. Dar mitul urban al trimiterii la origini şi mitul bunului sălbatic de […]

Din consideraţie pentru Mircea Eliade, şefii de la Dinamo vor să demonstreze în propria ogradă mitul eternei reîntoarceri. Mai erau şi alte teme de cercetare în fotbalul nostru. Dar mitul urban al trimiterii la origini şi mitul bunului sălbatic de la oficială nu ţin de istoria religiilor, ci a moravurilor.       

Cunoscută uneori şi sub numele de rotaţia cadrelor, eterna reîntoarcere a creat un fel de cult în birourile din Ştefan cel Mare. Totul se repetă, evenimentele, personajele, rezultatele. Numele noi sînt nume vechi. Zicu, Tamaş, Bratu, Vali Năstase, Marius Niculae, Neţoiu. Istoria se învîrte în cerc, după vremea rea urmează vremea bună, după campionat, Champions League. Fotbaliştii, acţionarii, preşedinţii revin periodic şi într-o veselie la matcă.

În ritmul ăsta de Mahabharata, ar putea reveni şi xeroxul consacrat al lui Borcea, şi banii nedeclaraţi din transferuri. E un du-te vino fabulos, care ar putea culmina cu reapariţia într-un car alegoric a lui Giovanni, în chip de zeul Shiva, cel cu o mie de braţe, cu care trage o mie de sfori, semnează o mie de contracte şi pupă o mie de steaguri.
De data asta, tot din consideraţie pentru Eliade, Giovanni va renunţa probabil la stilul italian pentru cel indian. Nu va mai juca în „Naşul”, ci în „Bodhisattva”. Şi va pune subitrare în sanscrită, să nu se prindă fiscul.