Vagabond

Cînd spune „vagabonzi”, Gigi nu se referă numai la suporterii Stelei, deşi cu ei se răfuieşte acum. Cuvîntul ăsta însumează toate spaimele lui Gigi, tot ce nu vrea sau nu poate el să fie. Aşa îşi demonizează el adversarul.

În […]

Cînd spune „vagabonzi”, Gigi nu se referă numai la suporterii Stelei, deşi cu ei se răfuieşte acum. Cuvîntul ăsta însumează toate spaimele lui Gigi, tot ce nu vrea sau nu poate el să fie. Aşa îşi demonizează el adversarul.

În idiomul vorbit de patronul Stelei, „vagabondul” e o persoană care nu ascultă muzică religioasă, stă pe net toată ziua, înjură şi se duce la meciurile sau aniversările clubului roş-albastru. Opusul lui este „finanţatorul mesianic”, care nu stă pe net, dar face turul televiziunilor. „Vagabondul” nu apare la TV, n-are imagine publică, se pierde în mulţime. Hotărît lucru, Gigi nu vrea deloc, dar deloc să mai fie aşa.

 „Vagabondul” e omul de rînd, românul mediu, cu venituri medii. Gigi nu vrea să fie românul mediu. Vrea să fie jupînul românului mediu, să-l dirijeze. Dar românul ăsta nu se lasă dirijat cu una, cu două. Îşi pierde timpul cum vrea el. Spune ce vrea el. În loc să stea la televizor, să se uite frumos la Gigi, stă pe net. În loc să asculte muzica pe care i-o pune Gigi, ascultă ce vrea el. În loc să-i placă ce-i place lui Gigi, îi place altceva. E complet ieşit de sub control, de sub controlul lui Gigi, românul mediu.
 
În fond, „vagabond” înseamnă om liber. Ăsta e adversarul demonizat de patronul Stelei. Pe Gigi îl enervează oamenii liberi. Are alergie la ei. Îi dau mîncărimi pe limbă, pete roşii în faţa ochilor şi zvastici pe doctrină.