Mare succes pragmatic şi diplomatic

Asta înseamnă revenirea lui Zicu „la matcă”. O superlovitură dată de „spărgătorii” de pieţe, de „Ocean’s Eleven”-ul dinamovist. Înseamnă şi plata unei poliţe, nu către Copos sau alt rival din campionat. Ci achitarea unei părţi din datoria şefilor roş-albi către […]

Asta înseamnă revenirea lui Zicu „la matcă”. O superlovitură dată de „spărgătorii” de pieţe, de „Ocean’s Eleven”-ul dinamovist. Înseamnă şi plata unei poliţe, nu către Copos sau alt rival din campionat. Ci achitarea unei părţi din datoria şefilor roş-albi către echipă. După managementul profitabil mai mult pentru conturile acţionarilor decît pentru palmares, e timpul pentru managementul rezonabil.

Indiferent ce declară, liderii dinamovişti trebuie să privească dincolo de satisfacţiile minore de a strica planurile adversarilor. Mizele astea nu sînt valabile dincolo de graniţele impresiilor personale. Miza adevărată e construirea unei echipe de Ligă, nu dărîmarea altora.

Piaţa transferurilor seamănă cu un mare joc în reţea, în care prinde bine să ai cît mai multe conexiuni. Dinamo le are. Uneori a uzat de ele, alteori a abuzat, dar le are. Dintre cluburile româneşti, deţine cel mai eficient dispozitiv de relaţii în lumea fotbalului. De la noi şi de aiurea. Se mişcă pe teren cunoscut, acolo unde alţii explorează în premieră. Şi-a fidelizat un anturaj de colaboratori care-i permite să facă reglajele fine în cazul unui transfer important. La nivel interpersonal, de la om la om, se negociază altfel decît prin faxuri între cluburi. Iar Dinamo are structurile de culise, pîrghiile de influenţă care-i permit să preseze, să tragă sforile necesare în caz de urgenţă.

Modul cum s-au desfăşurat lucrurile în cazul Zicu stă dovadă: o lucrătură opacă de complicităţi şi favoruri, bonusuri şi garanţii, oferte, contraoferte şi paraoferte. Tîrgul întortocheat cu Moratti e plin de noduri, semne şi capete de fir telefonic, ca reversul unei tapiserii de lux.

Multă vreme, şefii roş-albilor au apelat la acest anturaj şi stil de business doar ca să plaseze un jucător sau altul în străinătate. Şi-au trimis jucătorii pe fronturi străine, să lupte pentru alţii, aşa cum înfig generalii steguleţe pe hărţile de război. Pe unii i-au retras la bază prea devreme, pe alţii prea tîrziu. Pe Zicu l-au întors la timp. Lobonţ, de exemplu, putea fi mutat încă de cînd făcea tuşa la Ajax. Ar fi scutit echipa de o importantă cantitate de jenă.

De ceva timp, sensul plasării „steguleţelor” este predominant altul. Înspre club, nu dinspre club. După demolare, restauraţie. Asta e una dintre noutăţile impuse de participarea în Liga Campionilor.

Ar mai fi nevoie de încă o noutate, să se ţină cont şi de părerea antrenorului. Să fie aduşi jucători-cheie în posturile deficitare, nu jucători deficitari în posturile-cheie. Nu se ştie exact cît amuzament şi cît avertisment conţine exclamaţia lui Rednic: „Opriţi-vă!”. Dar sigur vom afla pe parcursul acestui mercato.