Motive

Marie-Rose Mociorniţă, o ştiţi, nu? Doamna aceea din alt timp, care vorbeşte într-un fel straniu de firesc, răsfăţînd pauzele dintre cuvinte, accentuîndu-le pe fiecare, cu un fel de distincţie răvăşită. Ei bine, doamna aceea îi explica, vineri seară, unui realizator […]

Marie-Rose Mociorniţă, o ştiţi, nu? Doamna aceea din alt timp, care vorbeşte într-un fel straniu de firesc, răsfăţînd pauzele dintre cuvinte, accentuîndu-le pe fiecare, cu un fel de distincţie răvăşită. Ei bine, doamna aceea îi explica, vineri seară, unui realizator TV de ce a acceptat invitaţia să apară în talk-show-ul lui. „Am avut un feed-back bun. Oamenii care m-au urmărit la televizor mi-au spus că am mult bun-simţ. Aşa că m-am gîndit că dacă nu vin eu în emisiune, vine altcineva, alt invitat, care are mai puţin bun-simţ”.

Acesta e motivul doamnei Mociorniţă. La extrema cealaltă, se află motivul pentru care Marian Iancu participă la emisiunile TV. Marian Iancu, îl ştiţi, nu? Domnul acela care vorbeşte izbitor de murdar, fără pauze între cuvinte, argumentînd cu insulte, accentuîndu-le pe fiecare, cu un fel de satisfacţie bădărănească. Ei bine, domnul acesta acceptă să vorbească în emisiunile TV, de teamă să nu vorbească în locul lui altcineva, care are măcar un strop de bun-simţ. Sigur ăsta e motivul, judecînd după ultimele lui ieşiri furibunde pe post.

Aşa stau lucrurile. În emisiunile TV de pe la noi există două categorii de locuri. La tribuna I, rezervate bunului simţ, unde nu se hotărăsc prea mulţi să se aşeze, pentru că nu sînt foarte vizibile. Şi locuri la peluză, rezervate nesimţiţilor. Ca să prinzi un loc din ăsta, din care sigur nu treci neobservat, trebuie să stai la coadă. Dar, cum se întîmplă pe la cozi, unii, Iancu, de exemplu, se bagă în faţă.