Schimbări

Acum cîteva mii de ani, Heraclit din Efes avertiză că nu te poţi scălda de două ori în apa unui rîu, pentru că totul curge, totul e într-o permanentă schimbare, fără a le mai pune la socoteală pe cele trei […]

Acum cîteva mii de ani, Heraclit din Efes avertiză că nu te poţi scălda de două ori în apa unui rîu, pentru că totul curge, totul e într-o permanentă schimbare, fără a le mai pune la socoteală pe cele trei permise de regulament. Sîmbătă seara, după meciul de la Celje, selecţionerul României avertiza că „e greu în decurs de patru zile să baţi aceeaşi echipă”. Parcă axiomele presocratice nu erau genul selecţionerului. Ori pesimismul e trendy, ori omul era obosit. Mai degrabă a doua variantă. În caz de victorie, are dreptul la circumstanţe atenuante.

Altfel, am putea rămîne cu ideea că e nevoie de cel puţin şase ani ca să-i învingem iar pe sloveni. Şi, ducînd raţionamentul mai departe, oare cîţi ani ne-ar trebui să ajungem la un turneu final? Şapte ani? Şapte-ani lumină? Sau mai mult? Pentru că e greu, nu-i aşa, să te califici de două ori la aceeaşi competiţie într-un răstimp atît de scurt şi agitat. Totul se schimbă în fotbal, de la o zi la alta, declaraţiile, generaţiile, antrenorii, titularii, chiar şi formulele de joc, nu mai există echipe mici, nici campionate mari. În acest sens, tricolorul Dorel e o dovadă vie şi grăitoare, cu accent oltenesc.

Partea bună, pe care selecţionerul o scapă discret din vedere, e ca rationamentul funcţionează şi invers. Adică e greu să te împiedici de două ori în preliminarii de aceiaşi schiori cu crampoane. E greu să ratezi de atîtea şi atîtea ori calificarea la aceleaşi competiţii. Şi încă o parte bună, dar mai puţin filosofică. Slovenii au şi ei motive de pesimism. Numai că îşi pun problema într-un mod sensibil diferit de al nostru. Pentru ei, e greu în decurs de patru zile să bată aceiaşi jucători. Nu de alta, dar i-or fi durînd şi pe ei mîinile.