Nevoia de ei

„Avem nevoie de ei, e un meci important!”, a spus Laurenţiu Roşu. De mult nu au mai auzit suporterii „naţionalei” o astfel de chemare, formulată aşa, simplu, bărbăteşte. E nevoie de ei, acolo, în tribunele de pe „Dan Păltinişanu”. E […]

„Avem nevoie de ei, e un meci important!”, a spus Laurenţiu Roşu. De mult nu au mai auzit suporterii „naţionalei” o astfel de chemare, formulată aşa, simplu, bărbăteşte. E nevoie de ei, acolo, în tribunele de pe „Dan Păltinişanu”. E nevoie de ei, de zgomotul tribunelor, dar şi ei au nevoie de mai mult decît de tăcerile în şir indian ale „tricolorilor”. .

E nevoie de ei, dar… Nu neapărat preţul biletelor i-ar ţine în loc, nu specula oficială sau neoficială, nivelul de trai sau de obişnuinţă. Există o tensiune între „tricolori” şi public, nu de azi, de ieri, ci de cîţiva ani. Rezultatele slabe, calificările ratate au sprijinit doar zidul de neînţelegeri şi neîncrederi ridicat între echipă şi tribune.

Comunicarea între „naţională” şi publicul ei nu funcţionează normal. Vina este, în mare parte, a federalilor, care le dau suporterilor motive să se simtă trişaţi. Şefii din Casa Fotbalului încă aşteaptă să fie traşi de limbă ca să dea explicaţii, nu ştiu să-şi pledeze cauza, să emită puncte de vedere clare şi concise. Pe scurt, n-au exerciţiul comunicării publice. Nimic nou sub soarele netransparent al birocraţiei româneşti. Instituţiile se simt bine robotind în semiobscuritate, la fereală de ochiul cetăţeanului. În fine, poate „nevoia de ei” îi va învăţa să comunice pe federali.

Pe de altă parte, Lupescu şi compania trebuie să reglementeze cumva comunicarea haotică sau nevrotică dintre „naţională” şi restul lumii. Să înlăture blocajele. Nu să le tolereze. Conferinţe de presă suspendate din te miri ce, antrenamente închise, embargouri, interdicţii, reproşuri şi tăceri încleştate, în locul declaraţiilor la zona mixtă. Comunicarea trebuie să ţină cont de reguli, nu de toane.

În reprizele de silenzio stampa, suporterii sînt tăiaţi de la porţia de declaraţii o dată cu presa. Suporterilor, nu jurnaliştilor le întorc spatele „tricolorii” şi selecţionerul, cînd defilează privind în gol spre autocar. Suporterilor le întoarce spatele selecţionerul, cînd îşi ia declaraţiile şi pleacă, pentru că l-a enervat un cameraman. Suporterilor de care „avem mare nevoie”. În timpul meciului şi atît. Poate „nevoia de ei” îi va învăţa să comunice pe federali.

Suporterilor care au ştiut mereu şi pretutindeni să le fie alături „tricolorilor”. Suporterilor care vor cumpăra bilete pentru meciul de mîine, fără să stea la sila şi pomana lui Iancu. Suporterilor care vor umple stadionul pentru că joacă „naţionala”, totuşi! Oamenii ăştia, „de care avem mare nevoie”, meci de meci, merită ceva mai bun decît puseuri de vedetism taciturn. Merită un minim respect. Merită să respire altfel de aer la meciurile „naţionalei”. Un aer neinflamat de războaie care nu sînt ale lor.