Înjurături

Gigi tocmai se instalase comod în rol şi vorbea dezinhibat despre diavoli şi furăciuni. Cînd Borcea, hop, a intrat prin alunecare la telefon şi l-a înjurat de mama lui Oedip. „Incompetenţa lor managerială e o refulare”, a comentat managerul lui […]

Gigi tocmai se instalase comod în rol şi vorbea dezinhibat despre diavoli şi furăciuni. Cînd Borcea, hop, a intrat prin alunecare la telefon şi l-a înjurat de mama lui Oedip. „Incompetenţa lor managerială e o refulare”, a comentat managerul lui Dinamo. Replica l-a lăsat probabil în ofsaid pe Gigi, care nu ajunsese la pagina asta din Jacques Lacan.

Cine spunea că a scăzut nivelul discuţiilor din fotbal? Dimpotrivă, a crescut aşa de mult, că nici şefii de cluburi nu mai înţeleg ce spun. Dacă „incompetenţa e o refulare”, atunci „competenţa e o defulare”? Dacă Borcea n-ar defula prin dans la oficială, ar fi incompetent? Hm!

Ar mai trebui cîteva declaraţii din astea, gen „blatul e o terapie” sau „cooperativa e un arhetip”, să ne lămurim cu cine ţine Borcea. Cu Freud sau cu Jung? Poate ne vorbeşte despre „figura tatălui şmecherilor”, „imaginarul impozitelor” şi „transferul simbolic al lui Bratu”. La cunoştinţele lui, sigur e în stare să ne explice de ce ţin arbitrii fluierul în gură. Şi să vadă în asta, fireşte, un semn de regresie infantilă în stadiul oral.

De fapt, la o interpretare, în cheie de butelie, Borcea a comis un act subconştient ratat. Adică l-a luat gura pe dinainte şi a dat în vileag ce-i mişuna prin sinele profund. Se gîndea la Gigi purtînd fularul alb-roşu. Şi în loc de „fulare”, a pronunţat „refulare”. Atunci de ce n-a spus-o, dom’le, pe şleau? Anume, că în ceea ce priveşte dependenţa de Dinamo, Gigi se află în faza de negare. Ce era aşa greu?