Încredere

Nimeni nu s-a nascut mare. Nici macar Zicu. Dar ceva l-a adunat de pe unde era împrastiat, l-a topit si l-a turnat în tiparul marilor atacanti. Ce anume?

La fel ca marii actori sau marii conducatori, marii fotbalisti nu sînt […]

Nimeni nu s-a nascut mare. Nici macar Zicu. Dar ceva l-a adunat de pe unde era împrastiat, l-a topit si l-a turnat în tiparul marilor atacanti. Ce anume?

La fel ca marii actori sau marii conducatori, marii fotbalisti nu sînt mari dintr-o data. Ci din momentul în care înteleg asteptarile multimii. Si încep sa se modeleze, sa se transforme pentru a veni în întîmpinarea lor. Povestea transformarii lui Zicu aminteste de scena clopotului din „Andrei Rubliov”, celebrul film al lui Tarkovski. Locuitorii unui sat aveau nevoie de un clopot si cautau un mester. N-au gasit, dar au dat de baiatul unui clopotar.

Întrebat daca stie meserie, copilandrul a riscat. Exista totdeauna un risc pe care trebuie sa ti-l asumi. Întrebat daca poate ajuta Rapidul, Zicu a riscat. Le-a spus ca tatal sau i-a încredintat pe patul de moarte secretul fabricarii clopotelor. Nu era adevarat, dar ce conta? Satenii l-au crezut si l-au pus sa faca clopotul. S-au strîns cu mic, cu mare pe un deal, sa-l asiste în munca. Exact cum se strîng suporterii pe stadion. Nimeni nu s-a nascut mare. Dar daca oamenii asta asteapta de la tine, de asta au nevoie, risti totul sa nu-i dezamagesti.

E de la sine înteles ca baiatul a cam bagat-o pe mîneca. Dar nu mai putea da înapoi, multimea îl încercuise cu nadejde, ca o roata de foc. Lutul s-a amestecat cu bronzul, frica si îndoiala din ochii micului clopotar s-au amestecat cu încrederea si cu asteptarile din ochii oamenilor si, pîna la urma, toate au curs spre un final fericit, cînd clopotul a sunat limpede si hotarît în aerul stadionului.

Iar Zicu a devenit eroul finalei, pentru ca Rapidul avea nevoie de un erou, pentru ca frica si îndoiala s-au amestecat cu încrederea si cu asteptarile din ochii suporterilor. Pentru ca si atunci cînd rata, iar si iar, încrederea si asteptarile ramîneau ridicate cel putin în ochii unui singur om, care se aseza riscant între el si multime. În ochii antrenorului.