Cititorul

Copos e dator din 1985 la Biblioteca CC al UTC cu două cărţi, au descoperit reporterii de la „Cotidianul”. E vorba, aţi ghicit, despre „Codul principiilor de norme al eticii şi echităţii socialiste” şi de „Tezele de la Mangalia”, prin […]

Copos e dator din 1985 la Biblioteca CC al UTC cu două cărţi, au descoperit reporterii de la „Cotidianul”. E vorba, aţi ghicit, despre „Codul principiilor de norme al eticii şi echităţii socialiste” şi de „Tezele de la Mangalia”, prin care s-a legiferat cenzura. Sînt cărţi de valoare sentimentală, pentru Copos, şi ideologică, prin sublinierile şi adăugirile performate pe margine cu pixul roşu.

Dacă n-au fost roase de putregaiuri capitaliste, Copos le-a făcut cărţi de căpătîi şi doarme cu ele sub pernă. Ori le-a aşezat la temelia imperiului său materialist de firme. „Tezele de la Mangalia” au servit, probabil, ca punct de pornire pentru antitezele de la Eforie. Iar foile puse una peste alta l-au inspirat să producă plăcinte şi aluaturi franţuzeşti.

Posibil să fi pus cărţile sub piciorul scaunului de vicepremier, care se clătina rău de la bun început. Sau, după ce le-a citit, le-a învăţat pe de rost şi le-a mestecat filă cu filă, cum l-au instruit la şcoala de partid. Sau poate în contractul de împrumut exista opţiunea de prelungire pentru 22 de ani, la sfîrşitul înţelegerii cărţile urmînd să primească un rol decorativ în cadrul clubului.

Dar, judecînd în absolut, Copos tot a redat într-un fel cărţile împrumutate. Le-a redat paragraf cu paragraf, în declaraţiile sale publice.ît