Muncă

Cum se sărbătoreşte ziua muncii în fotbal? Simplu. Fără scrupule. Convingîndu-i pe alţii să nu muncească. Să se relaxeze. De 1 Mai şi nu numai.

De ce? Pentru că munca e degradantă, cum credea Cioran? Nu, pentru că munca e […]

Cum se sărbătoreşte ziua muncii în fotbal? Simplu. Fără scrupule. Convingîndu-i pe alţii să nu muncească. Să se relaxeze. De 1 Mai şi nu numai.

De ce? Pentru că munca e degradantă, cum credea Cioran? Nu, pentru că munca e mai puţin rentabilă. Dacă leneveşti pe teren, te trezeşti transferat la un club mare, motivat cu sacoşe de bani şi cu promisiuni. Totul e să ştii cînd, cum şi cu cine să leneveşti. Şi lenea asta e o artă, un rafinament. Probabil de aceea se şi premiază mai gras ca hărnicia.

Oricum, în afară de căratul sacoşelor, munca e în zadar. Şi-a dat seama şi „englezul” Dan Petrescu. Dacă pierzi, e rău, că eşti acuzat de blat. Dacă învingi, eşti acuzat de „răutate”. Şi atunci, s-ar putea întreba cioranian Bursucul: „A quoi bon avoir quitte Coasta Boacii?”. La ce bun s-a întors în fotbalul românesc?

Să nu urcăm pe culmile disperării, tot vorba lui Cioran. S-au făcut unele progrese, mai ales în fotbal. De la „Ei se fac că ne plătesc, noi ne facem că muncim”, am trecut la „Ei ne plătesc ca să ne facem că muncim”. Dacă vom ajunge, cîndva, la „Ei plătesc, noi muncim”, atunci vom fi ori în capitalism, ori în altă ţară.