Martirul

Copos e supărat, dar atît de supărat încît vrea să le dea prime rapidiştilor, după înfrîngerea cu Dinamo. Vă daţi seama cît e de supărat?

Şi pentru că în orice Copos se află un mic Robespierre, adică un mic Incoruptibil, […]

Copos e supărat, dar atît de supărat încît vrea să le dea prime rapidiştilor, după înfrîngerea cu Dinamo. Vă daţi seama cît e de supărat?

Şi pentru că în orice Copos se află un mic Robespierre, adică un mic Incoruptibil, patronul din Grant s-a apucat să taie şi să spînzure. Ce oficial rapidist, ce duşman al poporului a refuzat arbitri străini la derby? Să fie pedepsit! La supărare, ca la supărare!

După interogatorii cu lampa în ochi, stinsă, desigur, să facă economie la curent, după ce a dat „search” pe Google şi a petrecut ore în şir la Observatorul astronomic, Copos a constatat, culmea, că indiciile duceau spre biroul său.

Ca să fie sigur, a confruntat imaginea lui în oglindă şi imaginea lui pe TV, ajungînd la concluzia că există asemănări uimitoare între ele. A comparat poza lui din ziare cu poza din buletin, s-a mai uitat o dată în oglindă, apoi s-a uitat în ochii lui Zotta. Şi-a văzut capul reflectat în dublu exemplar de pupilele holbate ale angajatului: două căpăţîni gemene ca două picături de apă. Şi atunci a înţeles. „Ămîndoi sînt eu!”.

Prin urmare, micul Robespierre a avut soarta marelui Robespierre. După un proces sumar de conştiinţă, cetăţeanul Copos a fost trimis la eşafod. Înainte să cadă gelatina, cică a spus: „Sînt un martir!”.