FATA DE LA ULTIMA PAGINĂ // Gri Sandu

Cum se vede fotbalul nostru prin ochii şefilor săi? „Gri”, a nuanţat abil Mircea Sandu. Pe vremea cînd Crăciunescu părăsea în goană sediul FRF, fotbalul nostru era mov cu stele verzi. Ce s-a întîmplat?

Totul se vedea mai pestriţ, clarobscur […]

Cum se vede fotbalul nostru prin ochii şefilor săi? „Gri”, a nuanţat abil Mircea Sandu. Pe vremea cînd Crăciunescu părăsea în goană sediul FRF, fotbalul nostru era mov cu stele verzi. Ce s-a întîmplat?

Totul se vedea mai pestriţ, clarobscur cu picăţele şi vălurele, pe vremea cînd Sandu purta ochelari şi dădea chefuri. De cînd şi-a pus lentile de contact la vîrful UEFA, şeful FRF vede fotbalul nostru din avion, învăluit în ceţuri.

Acum se simte dator să aibă vederi oficiale: incolore, insipide şi inodore. Închipuiţi-vă ce vîlvă ieşea dacă zicea: fotbalul nostru a intrat într-o zonă vişină putredă, galben-verde de Paris, alb-roşu vermillon. Sau, mai ştii, roz cu fundiţe tricolore.

Aşa că n-a indicat nici o culoare, să nu fie acuzat de partizanate. Avem vreo echipă gri? N-avem, în afară de echipele Armani şi Hugo Boss din Casa Fotbalului. Deci griul e bun, nu deranjează. E neutru, adică n-are nici un mesaj, e apă de ploaie, ca declaraţiile lui Sandu.

Gri, gri, dar ce fel de gri? Gri şobolan? Gri perle? Gri argintiu? Gri platiniu? Poate gri Isabel, după numele unei regine a Spaniei, care a jurat să nu-şi schimbe cămaşa pînă ce regescul soţ nu se întoarce din război. A purtat-o timp de şase luni, pînă cînd albul a devenit gri murdar. Gîndiţi-vă acum ce fel de gri, în straturi groase, gri Sandu, s-a depus pe fotbalul nostru, dacă nu şi-a schimbat conducătorii de 17 ani.