Băieţi, fiţi bărbaţi!

La 26 de ani, Chivu îşi plînge de milă on-line. Încă nu s-a obişnuit cu ideea că nu e bărbăteşte să ai regrete! Iertarea implorată electronic nu e utilă decît ca exerciţiu de imagine. Un mic tertip feminin, să-şi sensibilizeze […]

La 26 de ani, Chivu îşi plînge de milă on-line. Încă nu s-a obişnuit cu ideea că nu e bărbăteşte să ai regrete! Iertarea implorată electronic nu e utilă decît ca exerciţiu de imagine. Un mic tertip feminin, să-şi sensibilizeze fanii. Ce rost mai are să te flagelezi din taste cînd răul e bun făcut? Nu de lacrimi suave are nevoie naţionala, ci de o atitudine bărbătească.
La 70 de ani, nea Imi se simte mai tînăr decît Chivu şi îndeamnă la luptă. E unul dintre puţinii noştri oameni de fotbal care-şi pot aminti ce-i aia măreţie, pentru că au trăit-o. „Trebuie să ne agăţăm de acest meci. Jucătorii trebuie să se gîndească la orgoliul lor!”. Cu alte cuvinte: Fiţi bărbaţi, fiţi mîndri! Dacă n-o spunea Ienei, ar fi sunat ca o luare la mişto. Nea Imi ar fi zis-o mai pe scurt şi la obiect: „Călcaţi-i pe ochi!”. Dar probabil s-a temut să nu leşine firile delicate din lotul „tricolor”.
La 39 de ani, Ionuţ Lupescu e împăcat cu soarta. După ce s-a împăcat în prealabil cu sistemul. Foarte domestică viziunea lui asupra meciului cu Olanda: „Dacă ratăm calificarea, o luăm de la capăt. Aceasta e menirea echipei naţionale şi a Federaţiei. În asta constă frumuseţea fotbalului”. Da, dar sigur nu asta e plăcerea!
Să încerce Kaiserul să le explice milioanelor de suporteri ai „tricolorilor” ce bine şi comod e să stai acasă, în fotoliu, la televizor şi să vezi încă un turneu final fără ai noştri. Ce delectare mai mare poate fi? Nici tu emoţii, nici tu nervi, nici tu palpitaţii, nici televizoare aruncate pe geam, nici petreceri obositoare în Piaţa Universităţii!
Dacă Lupescu vrea să spună că menirea Federaţiei e să ne asigure o stare Zen, eliminînd sursele suplimentare de stres, cum ar fi participarea la Europene sau Mondiale, atunci s-o mai spună o dată. Dar s-o reformuleze, că dă ca dracu’. La cîte ratări am suportat în ultimii ani, exact asta ne mai lipsea: să ne lingă rănile un lup tînăr cu limbă de lemn.