Bătătorul de cuie

Nu absenţa lui Chivu în faţa Olandei înspăimîntă, nici absenţa soluţiilor, ci prezenţa ideilor fixe la selecţioner. Teama cea mare e că la „naţională” totul pare bătut de mult în cuie. De parcă obiectivul nu e calificarea, ci crucificarea.

Sigur, […]

Nu absenţa lui Chivu în faţa Olandei înspăimîntă, nici absenţa soluţiilor, ci prezenţa ideilor fixe la selecţioner. Teama cea mare e că la „naţională” totul pare bătut de mult în cuie. De parcă obiectivul nu e calificarea, ci crucificarea.

Sigur, omul are o viziune. Orice antrenor are o viziune, se bazează pe o formulă, pe un anumit tip de fotbalişti. Îi alege pe cei care se potrivesc în tablou. Pe cei care contrastează sau contrazic îi lasă pe dinafară. Pot să fie mai tineri, mai în formă, mai experimentaţi sau cu mai multe meciuri în picioare. Nu contează dacă nu rimează cu vederile tehnicianului.

Numai că aici e vorba de a antrena echipa naţională. E vorba de o luptă în care se cer mobilizate toate valorile, tot ce are fotbalul nostru mai bun în acest moment. Va fi capabil selecţionerul să alinieze la Rotterdam o reprezentativă a României, nu reprezentativa unui român de pe banca tehnică? O „naţională”, nu o „individuală”?

Va fi capabil să-şi lărgească vederile? Să le facă oarecum panoramice? Pentru asta nu-i trebuie un ochi la ceafă! Nu! Trebuie doar să-şi dea jos ochelarii de cal. Măcar pentru un meci. Chiar dacă-i poartă din superstiţie!