Dar cu străinii ce-a avut?

„Străinii din campionatul românesc sînt jucători de mîna a doua”, spune selecţionerul. E un lucru obişnuit la el să-şi dea cu părerea despre un fotbalist fără să-l fi văzut pe teren. E aproape o condiţie necesară şi obligatorie ca să-l […]

„Străinii din campionatul românesc sînt jucători de mîna a doua”, spune selecţionerul. E un lucru obişnuit la el să-şi dea cu părerea despre un fotbalist fără să-l fi văzut pe teren. E aproape o condiţie necesară şi obligatorie ca să-l convoace la lot.

Dacă nu-i vede jucînd pe românii selecţionabili, de ce i-ar vedea pe străini? Habar n-are cum joacă Elton, recunoaşte asta, dar nu se poate abţine. Pur şi simplu. Trebuie să-şi dea cu părerea, de parcă Federaţia îl plăteşte să emită axiome, nu rezultate. Să fie lider de opinie, nu antrenor de „naţională”.

Pe de altă parte, dacă Liga 1 nu atrage străini valoroşi, nu e doar vina echipelor de club. E şi vina „tricolorilor”, care n-au mai obţinut de ceva ani rezultate mîna-ntîi. Cu o „naţională” second hand, fotbalul românesc nu poate avea decît o imagine second-hand.

E un lucru obişnuit ca selecţionerul să se încurce în propriile argumente. Dacă în România vin numai străini second hand, de ce a vrut să-l naturalizeze şi să-l convoace pe Emeghara, nigerianul Timişoarei? Era cumva de prima mînă? Sau pentru „naţională” merg şi jucătorii de mîna a doua? Un Contra care păzeşte banca la Getafe, un Pompiliu Stoica?

„Eu n-am încredere în CD-uri sau DVD-uri de la impresari”. Păi, nu! E un lucru obişnuit ca selecţionerul să se încreadă mai mult în telefoane. Telefoane de la impresari. Telefoane mobile, de preferat, să fie în ton cu criteriile de selecţie. Dacă-şi formează o părere despre fotbalişti, fără să-i vadă, doar ascultînd descrierile altora, se poate spune că selecţionerul are păreri second hand? Se poate.