Poker pe interese

Răzvan Lucescu se teme că Rapidul va fi „lucrat” în retur. Nu e o teamă nouă, dar era de aşteptat să dispară, o dată cu anunţul plecării din Grant. N-a dispărut, de parcă teama asta ar fi un refren blestemat […]

Răzvan Lucescu se teme că Rapidul va fi „lucrat” în retur. Nu e o teamă nouă, dar era de aşteptat să dispară, o dată cu anunţul plecării din Grant. N-a dispărut, de parcă teama asta ar fi un refren blestemat al clubului giuleştean. Returul nu va fi o luptă de „care pe care”, va fi o luptă de „cine cu cine”. Cine cu cine e prieten, cine cu cine e aliat, cine cu cine are afaceri. Nu va semăna a campionat de fotbal, ci a maraton de poker pe interese. Vă mai amintiţi cum se distrau şefii de cluburi mizînd pe fotbalişti? N-au recunoscut niciodată oficial. Dar neoficial încă rîd în barbă şi îşi plătesc datoriile de la masa de joc.

Miza a crescut acum, locul doi, participarea în Liga Campionilor şi, mai ales, banii de la UEFA. Cu cît miza e mai mare, cu atît jocurile sînt mai făţişe şi mai murdare. Într-un fotbal sănătos, ar fi trebuit să crească nivelul competiţiei. Dar ca la noi – la nimenea. Impresia e că echipele s-au plafonat în jos şi spectacolul din teren a sărăcit.

Lucescu a filat cărţile concurenţei şi s-a prins că ceva nu-i în regulă. Cinci aşi în mîna lui Marian Iancu? Careu de popi la Steaua? Chintă regală la Dinamo? Revoltător. Şi dacă mai vine şi Clujul cu full de pile şi relaţii? Mai are rost să lupţi? La jocuri de culise se răspunde cu jocuri de culise, nu cu jocuri de cuvinte. Ăsta e crudul adevăr, asta e realitatea eternă şi palpitantă a campionatului românesc.

„Jocurile sînt făcute”, strigă Lucescu jr., cu stupoarea unui nou-venit în fotbalul românesc. „Jocurile sînt făcute”, vor striga celelalte echipe din Liga 1. Toată lumea va acuza pe toată lumea, şi din această cacofonie paranoică nu putem ieşi, am zis. Cine a făcut jocurile? Cine le face de obicei, încă de pe vremea cooperativei, LPF, FRF, CCA, cei care împart cărţile, delegările, suspendările, televizările. Nu lipsesc din peisaj decît bileţelele infamante. Dar fotbalul, cum spunea şi practicianul Gigi, a luat-o înaintea politicii. Şefii de cluburi nu-şi trimit bilete, ci SMS-uri.

„Jocurile sînt făcute”. Nu e o declaraţie de război psihologic, ci o ditamai fundătura mentală. Din care nu se poate ieşi decît într-un singur fel. Dacă e poker, poker să fie. De „aruncat”. Lucescu nu poate să se arunce, să abandoneze. Dar ce-ar fi dacă şi-ar juca pînă la capăt cartea? S-o joace curajos. Poate e o carte bună, mai bună decît se aşteaptă chiar el. Poate vor fi suprize pînă la sfîrşit, cine ştie, poate valeţii şi popii rivalilor îşi vor schimba culorile din obraji. Nu strică să încerce. Şi înainte de a se plînge să nu uite că la poker îţi trebuie, dacă nu mentalitate, măcar mină de învingător.