Istoria românilor de la oficială (scrisă oral şi dictată de Gigi B.)

Despre cum am oprit spaniolii la porţile Europei şi i-am făcut să plece înapoi, la Sevilla.

Io, Gigi, am stat stavilă în calea năvălitorilor şi nu i-am lăsat să cotropească Balcanii cu civilizaţia lor coruptă, care nu poate fi decît […]

Despre cum am oprit spaniolii la porţile Europei şi i-am făcut să plece înapoi, la Sevilla.

Io, Gigi, am stat stavilă în calea năvălitorilor şi nu i-am lăsat să cotropească Balcanii cu civilizaţia lor coruptă, care nu poate fi decît de la diavol şi Satana. Aici mai băgaţi de la voi, din Coelho şi Patapievici. În retur, ne ducem peste ei (idee de imagine: cum se duce Gigi şi-i creştineşte pe spanioli).

Păi, spaniolii, ce căutau ei la noi? De ce au venit? Au venit să ne facă o aroganţă. Să ne fure pe faţă cu arbitrii, cu hahalerele şi cu tîlharii de la UEFA, plătiţi în valută de comuniştii lui Copos. Au venit să ne ia grînele, petrolul, aurul şi argintul, bogăţiile ţării, mă-nţelegi? Nu scrie, bă, asta. Unde eram? Bogăţiile ţării, palatele, vilele, maşinile, terenurile, să le ducă la ei. Păi, puteam io să nu fac nimic? (idee film: io, pe cal, în faţa palatului, cu ţigaretul şi Biblia politică în alta, dînd interviuri)

Deci, io i-am făcut pe spanioli să-şi ia tălpăşiţa de pe stadion, după o luptă care a durat numai nouăj’ şi ceva de minute (idee film: io, dirijînd lupta din fotoliu, prin puterea mea, care mi s-a dat).

Acum pot să mă concentrez, să scriu prin consilieri Biblia politică a românilor. Care ce zice? Împarte istoria fotbalului în trei perioade. Prima repriză, pauza, a doua repriză. (idee tablou: io, becalizînd fotbalul, cumpărînd Chelsea şi Real Madrid, plus un brazilian, neapărat)

La început a fost patronul şi patronul era Dumnezeu, ţinea angajaţii din scurt şi le poruncea. (Idee: românul nu e prost, dar e sărac, e rupt în fund şi trebuie să vin io şi să-l fac să priceapă. Să-i arăt Maybach-ul meu, palatul de aur, ghiulul de aur, euroii de aur, echipa Steaua, care va fi a mea din moşi strămoşi. Să vadă că io am dreptul să conduc, că am cu ce, iar el, românul, n-are cu ce. Păi, el ce are? Soarele sfînt de pe cer şi votul, care mi-l dă mie).

Scrieţi, băi! Io, Gigi Voievod, voi merge la Strasbourg să le zic ideile mele, de film şi de tablou. Apoi mă voi întoarce cum am plecat şi voi cîştiga alegerile pentru Liga Campionilor. Şi voi conduce ţara, adică eu îl voi ajuta pe domnul preşedinte să o conducă. Iar Hagi va fi Rege. (idee: să ies din stadion înainte de „the end”)