Oleacă di concentrare

Acest articol a fost scris împreună cu cititorii, după o invitaţie lansată, pe blogsport.ro

“Tricolorii” au o problemă de concentrare cu adversarii slabi şi o problemă de raportare la adversarii puternici. Pluteşte în aer o problemă cu publicul. Poate şi […]

Acest articol a fost scris împreună cu cititorii, după o invitaţie lansată, pe blogsport.ro

“Tricolorii” au o problemă de concentrare cu adversarii slabi şi o problemă de raportare la adversarii puternici. Pluteşte în aer o problemă cu publicul. Poate şi o problemă cu tactica. La un singur capitol, însă, “naţionala” n-are, prin tradiţie, nici un fel de problemă: la găsit scuze.

OK, au jucat cu Moldova, care, dupa ultimele descoperiri geografice ale cercetătorilor britanici, nu e Italia. Dar dacă întîlneau campionii mondiali, nu se justificau “tricolorii” că pe Cannavaro&Co e greu, aproape imposibil să-i baţi, mai ales la ei acasă, odihniţi şi cu tribunele tixite de tifosi?

Selecţionerul dă vina pe suporterii care citesc anumite ziare. Îl deranjează că publicul “naţionalei” are spirit critic. Se plînge de persecuţie şi visează la aplauze necondiţionate şi unanime. A trecut vremea asta. Nu numai la noi, ci peste tot în fotbal. Publicul ”naţionalelor” nu e doar al doisprezecelea jucător, ci primul şi cel mai important judecător. Dar, din motive care ţin de tinereţile sale tulburi, selecţionerul nu-i vede cu ochi buni pe judecători.

Aşa stînd lucrurile, ce s-a vazut din tribune? În primul rînd, că România nu poate pregăti meciul cu Olanda pe un stadion ce îşi trăia ultimele clipe, în faţa unui adversar submediocru. Vina nu e neapărat a FRF. Timpul a fost scurt, opţiunile limitate. Lupescu spunea că în afară de Moldova, următoarea varianta era Muntenegru. De calitatea slaba a meciului nu raspunde Federatia, ci echipa.

Din tribune s-a văzut ca unii au îmbrăcat tricoul „naţionalei” şi au jucat la mişto (vezi Tamaş sau Ghionea). Sau că Mutu nu e acelaşi ca la Fiorentina. Că Marica, de cum a auzit că-l vrea Roma, s-a speriat şi s-a lăsat de sportul ăsta. Că selecţionerul n-are tupeu să facă o schimbare cînd trebuie (vezi Cociş). Că Ovidiu Petre a pierdut nişte viteze. Că Lazăr merită o şansă, că Mazilu merita mai multe minute în teren, iar Contra îşi merită huiduielile. Ca Ogăraru merită măcar o explicaţie cu cap şi coadă, fie şi o coada îmbîrligată de drăcuşor.

Naţionala a arătat încă o dată ca suferă în materie de disciplină tactică. Fiecare face ce vrea, cu condiţia să-i dea mingea lui Mutu. Totul se roteşte egoist şi superstiţios în jurul lui, numai că Briliantul nu e Hagi, nu direcţionează jocul. Doar se răsfaţă în careu.

Din sărbători la care se participa cu mic, cu mare, meciurile “naţionalei” ameninţă să se transforme în evenimente de nişa. Ne mai recunoaştem în această echipă? Sau se recunosc doar amatorii de jocuri de noroc şi impresarii? Poate-i mai bine că n-am jucat cu Italia. Riscul era prea mare. Contra şi compania nu şi-ar revenit din şoc pînă pe 24 martie. Mai bine că ne-am testat răbdarea, rezistenţa la pericol şi la ridicol cu Moldova. Dacă tot aşteptăm de şapte ani o calificare, ce mai contează 76 de minute fără gol şi fără fotbal?

Au cotribuit: Maria, Paul_andrei, Kri5t3a, Adrian Georgescu, PAH, monishor, elle, Johnny, hormonel, craca_giuleşti, Răzvan Prepeliţă, cos, Mykey, Io, Damaris, ionica, catza, Xulescu, Georgero