Eticheta lui Coman

Dani Coman merită fiecare eurocent pus pe capul lui. Şi merită o şansă fermă de consacrare în fotbalul mare. S-a strecurat printre eşecurile Rapidului, s-a ridicat deasupra dezamăgirilor sfîrşitului de an. A rezistat la reproşurile galeriei, la acidul ieşirii din […]

Dani Coman merită fiecare eurocent pus pe capul lui. Şi merită o şansă fermă de consacrare în fotbalul mare. S-a strecurat printre eşecurile Rapidului, s-a ridicat deasupra dezamăgirilor sfîrşitului de an. A rezistat la reproşurile galeriei, la acidul ieşirii din Cupa UEFA. Nu e o vedetă confecţionată de impresari şi accesorizată cu telefoane, maşini de lux şi femei superbe. E un portar pe care orice antrenor din România şi l-ar dori, un profesionist autentic. Constant şi experimentat, fără gafe memorabile, fără fiţe detestabile.

Dani Coman merită fiecare vot din ancheta Gazetei, unde a ocupat locul al doilea în topul cititorilor, după Dică. Plasarea asta înseamnă foarte mult în cazul unui portar. Înseamnă că la voturile rapidiştilor s-au adăugat cele ale steliştilor, dinamoviştilor, adică fanii marilor rivale. Înseamnă că valoarea lui Coman s-a impus peste orice partizanate, oricît de vechi, oricît de îndărătnice. O reverenţă obiectivă în ciuda judecăţilor subiective.

Dani Coman nu merită piedici în calea viitorului său profesional. A venit la Rapid pentru un sfert de milion şi poate pleca pentru trei milioane. Copos şi-a propus să ia de 12 ori mai mult decît a dat pe Coman. Un acces tipic de lăcomie. Doar că occidentalii sînt mai greu de păcălit decît statul român.

Dani Coman merită un orizont mai prosper. Are preţul lui, ca oricine. Dar nu preţul moderat pe care i l-a fixat Copos. Un fotbalist poate accepta să fie plătit sub cît face, în aşteptarea unei oferte pe măsură. O carieră presupune, printre altele, răbdare. Salariul corect pentru cel mai bun portar român al momentului ar fi cel achitat de un club străin, cam de patru ori mai mult decît îi dă mărinimosul şef din Grant.

Valoarea actuală a lui Coman depăşeşte valoarea Rapidului, ar fi o indecenţă din partea lui Copos să-l ţină în continuare, pe aceiaşi bani. Dar n-ar fi nimic de mirare. Se ştie că patronul vişiniu îşi motivează ca nimeni altul angajaţii. E clar că Rapidul va avea parte de aceeaşi strategie strepezită a lui Copos, care ţine de preţ, nu de jucători. Şi care va negocia pînă la vară transferurile din pauza de iarnă.

Dani Coman îşi merită independenţa. Şi-a cucerit-o prin muncă. Nu e creaţia lui Copos. Nu are datorii faţă de nimeni. Are o singură datorie, faţă de el însuşi. Să aleagă ceea ce e mai bine pentru el. Ca profesionist şi ca om liber, chiar dacă asta nu e neapărat în interesul lui Copos.