Succesul ca o pradă

Era de aşteptat să se tulbure apele în Ştefan cel Mare, dar nu atît de repede şi nu atît de furtunos. Era de aşteptat că interesele şi orgoliile îşi vor da în petic, dar nu simultan. Haosul vrea să-şi ia […]

Era de aşteptat să se tulbure apele în Ştefan cel Mare, dar nu atît de repede şi nu atît de furtunos. Era de aşteptat că interesele şi orgoliile îşi vor da în petic, dar nu simultan. Haosul vrea să-şi ia revanşa după cîteva luni de linişte la Dinamo. Gata! Puneţi fundalul sonor de junglă! Şi daţi drumul la mînărie şi mîncătorie!

Jucători care vin şi se-ntorc, oferte care curg pe toate canalele, echipa se compune şi se descompune de la o oră la alta. Antrenorul e derutat, acţionarii îşi freacă mîinile a chilipir. Ameninţări, valize la uşă, dispariţii val-vîrtej şi apariţii pe nepusă masă. Aşa se pregăteşte meciul cu Benfica. De parcă s-ar disputa peste doi ani, de parcă ar fi suficient timp ca Rednic să testeze noi formule cîştigătoare şi să sudeze un nou grup.

Ganea nu va pleca, zice hoarda madrigală a acţionarilor. Ganea are contract pînă în vară cu opţiune de prelungire încă un an. La nici două zile, dus a fost. Unde-a văzut cu ochii. Niculescu nu va pleca. Pe viaţă la Dinamo. Dar se interesează de el nişte spanioli, pe care se pare că i-a convins, culmea ironiei, evoluţia lui Claugol cu Tottenham.

Cătălin Munteanu pleacă, zice corul demolator de şefi. Ba nu, Cătălin Munteanu se întoarce. Vranjkovici a semnat, ba nu, n-a semnat. Croitoru e în proporţie de 80 la sută la Steaua şi de 90 la sută la Dinamo. Aşa au ţinut-o după meciul din Anglia, din minţire în dezminţire. Din promisiune în omisiune. Din comunicare în excomunicare. Borcea, Turcu, Badea şi restul ori au dese atacuri de panică la microfon, ori nu-şi mai fac iluzii în legătură cu credibilitatea lor. Vorbesc numai verzi şi uscate.

Din actualul lot, aproape totul e bun de vînzare sau de plecare. „Cîine” pînă la iarnăjj. Iată impresia dominantă. De venit, vor veni fotbalişti pe care acţionarii i-au tocmit din vreme, nu pe care antrenorul a pus ochii. Ca de obicei, nu contează ce nevoi are echipa, contează ce interese au acţionarii. Tablou dezolant, de paradis în destrămare, în termenii lui Blaga, poetul, nu ministrul.

Nu aşa trebuiau să încheie anul „cîinii”, în dezbinare şi incertitudine. Nu aşa trebuia primit succesul, cu lăcomie devastatoare, cu entuziasm nesocotit. De parcă rezultatele ar fi o pradă de război, pe care se încaieră conducătorii, după cortina unui fin surîs oportunist. Calificarea în primăvara UEFA nu e doar un merit, e şi o responsabilitate. E o bază destul de solidă pentru construcţii ample, monumentale. Dar corul babilonic de la Dinamo s-a obişnuit să facă vocalize pe ruine.