Berbatov şi Femeiev

Să vii la Londra şi să n-ai loc de-ntors în careu de egipteni, bulgari şi francezi din Guadalupe. Iată o experienţă. Exotică, nu britanică.

Răbufnirea lui Berbatov, care a reuşit să înscrie, în sfîrşit, într-o poartă românească, zburdălniciile lui Defoe […]

Să vii la Londra şi să n-ai loc de-ntors în careu de egipteni, bulgari şi francezi din Guadalupe. Iată o experienţă. Exotică, nu britanică.

Răbufnirea lui Berbatov, care a reuşit să înscrie, în sfîrşit, într-o poartă românească, zburdălniciile lui Defoe şi Ghaly nu se contabilizează decît într-un palmares sentimental. Iar scăpările lui Gaev pot fi puse lejer pe seama ceţii din careu. La aşa meci degajat, aşa degajare. Spiritul Crăciunului, spiritul feminin al cumpărăturilor şi spiritul perfid al Albionului au conspirat pentru victoria lui Tottenham. So, what?

Alt meci se juca, dacă Dinamo avea nevoie de puncte. Roş-albii n-au forţat, pentru că era inuman să forţeze. Şi lipsit de eleganţă. Băieţii lui Rednic au făcut-o pe lorzii, elevii lui Jol – pe muncitorii, ambiţioşi, dornici de afirmare. îtîtRomânii vin în Insulă la distracţie. Nu vin nici hămesiţi de puncte, nici bolnavi de orgoliu, nu vin nici după revanşe, nici după minuni. Românii vin să fie aplaudaţi, ca Dan Petrescu, la Chelsea, sau să fie colindaţi, ca dinamoviştii. Sau vin să admire relaxaţi vitrinele cu spectatori de pe White Hart Lane, să se oprească şi să se uite la ele, din pura plăcere de a observa tribunele de aproape, în timpul jocului. Aproape, aşa cum merită să le vadă şi-acasă.