Scalpări rituale

Cum a reuşit MM să ajungă cel mai enervant preşedinte de club, numai el şi gura lui mare o ştiu. Cum reuşeşte el să scoată ce-i mai bun din jucătorii Stelei şi ce-i mai răutăcios din adversari, e strict secretul […]

Cum a reuşit MM să ajungă cel mai enervant preşedinte de club, numai el şi gura lui mare o ştiu. Cum reuşeşte el să scoată ce-i mai bun din jucătorii Stelei şi ce-i mai răutăcios din adversari, e strict secretul lui, selfmade in Ghencea. Cum, necum, toată lumea îi vrea scalpul lui MM, dacă se poate, cu urme proaspete de gel.

Pînă şi domnul Cohn a rupt tăcerea rafinată şi l-a acuzat pe executivul stelist că are farduri în poşetă. Numai atît, farduri? Se vede că domnul Cohn ori n-a avut timp să tragă cu ochiul, ori nu ştie cîte lucruşoare intră de obicei într-o poşetă: tot ce vrei şi nu vrei, dacă mai căuta puţin, găsea şi regretatul xerox al lui Borcea! Şi ce-o fi aşa grav, mă rog, să te preocupi de propria imagine? Să le explice asta domnu’ Cohn milioanelor de femei din România! În cazul în care nu se hotărăşte să le trimită scurt şi elegant la cratiţă!

Atunci cînd identifică marele duşman în persoana lui MM, şefii lui Dinamo, Marian Iancu şi alţii îi fac de fapt un mare serviciu oficialului stelist. Dacă Stoica a devenit pericolul numărul unu, înseamnă că-şi face bine treaba pentru care-l plăteşte Gigi. În comparaţie cu Buduru, de exemplu, preşedintele invizibil, insipid, inodor, MM Stoica pare o orchestră de tobe războinice. Face zgomot cît pentru tot lotul, cu tot cu antrenor. 

Dinamoviştii greşesc cînd îşi desfăşoară toate forţele împotriva unui singur om. E o caraghioasă risipă de energie în tabăra roş-albilor. Pentru că MM are antrenament în gherila polemicilor. Nu se consumă decît la suprafaţă, intră în rol uşor, ca un actor profesionist. Încasează fără efort, face spume sau rime la minut, în vreme ce rivalii scotocesc după replici prin poşete. 

Ce anume are de cîştigat Dinamo? Încredere în sine? Mai avea nevoie, dupa ce s-a distanţat pe primul loc? Nu e o echipă destul de puternică, încît să nu se simtă ameninţată de bîrfe? Ba da, e o echipă puternică, mult mai puternică decît în primăvară, cînd suporterii au înghiţit în sec în anotimpul cupelor europene. Dar şefii ei au rămas aceiaşi oameni slabi şi pricinoşi, convinşi că numai gîlcevile lor interminabile au salvat onoarea clubului. Au salvat-o de la performanţe, probabil.
 
Nici măcar nu e vorba de bătălii simbolice, în numele suporterilor. Ci de banale, omeneşti răfuieli personale prost mascate, fără legătură cu fotbalul. Echipele îşi văd de drumurile lor, în campionat sau în Europa, Steaua întîlneşte Lyonul şi, deşi asta nu se întîmplă des, nimeni nu vorbeşte de meci. E mult mai interesant ce are MM în poşetă şi cine cîntă berea în atacul „aspirinelor”. 

În fine, să zicem că MM se numeşte, de fapt, Mimi şi e o suporteră dinamovistă deghizată, numai bună de internat la Spitalul nouă. Atunci ce suflet poţi să ai să-l ataci? Păi, e frumos să dai într-un nebun? Sau într-un fan dinamovist, domnule Borcea? E frumos să dai într-o biată domnişoară? Halal bărbaţi, halal educaţie!

„Îmi place foarte mult de MM cum îi stă cu poşeta!” — Cristi Borcea