Patru goluri, trei adevăruri

Primul ar fi că, scăpată de nesiguranţa primăverii europene, Steaua e din nou sigură pe ea. Stăpînă pe joc, concentrată pe obiectiv, coerentă în desfăşurare şi logică în mişcări. Fără momente de panică, de blocaje inexplicabile. O echipă prezentă în […]

Primul ar fi că, scăpată de nesiguranţa primăverii europene, Steaua e din nou sigură pe ea. Stăpînă pe joc, concentrată pe obiectiv, coerentă în desfăşurare şi logică în mişcări. Fără momente de panică, de blocaje inexplicabile. O echipă prezentă în propria evoluţie, cu mintea în teren, nu pe coclaurile cu şase benzi din Champions League. Cu Thereau, Badea şi Petre, pe post de parole norocoase ale viitorului. „Steaua pionierilor şi şoimilor patriei”, ar zice Iancu.

În al doilea rînd, Poli a arătat mult mai şters decît şi-ar dori patronul ei, dornic să strălucească în prim-plan. Dacă timişorenii au un complex de inferioritate, e vina lui Iancu. Finanţatorul lui Poli a început prin a-şi subestima antrenorii, pe Olăroiu inclusiv, acum îşi subestimează jucătorii. În curînd va subestima publicul, adversarii şi procurorii. Dacă supraestimează ceva, acelea sînt comisiile federale, pe care le confundă cu justiţia. O glumă foarte bună, de altfel, deşi Iancu se laudă că nu glumeşte.

În al treilea rînd, cel mai tare argument al unui patron de club rămîne echipa însăşi, nu polemicile din jurul ei. Cea mai puternică replică sînt rezultatele, nu obrăzniciile bulevardiere, acuzele în tuşe groase şi bîzîitul pueril la adresa rivalilor. Nu. De bine de rău, în campionatul nostru competiţia e de fotbal, nu de paranoia.

Şefii din fotbal au descoperit şi alte mize decît să marchezi cu o insultă mai mult decît adversarul. Gigi Becali a cam priceput asta. Nu mai trage el, îşi transformă angajaţii în guri de tun. Ajuns în fotbal mai tîrziu şi mai în viteză, Iancu n-a avut vreme să-şi updateze strategia. A rămas cu setările mentale din perioada cînd erau la modă procesomania, puciurile şi ingineriile grosolane. Ei bine, nu se mai poartă. Cel puţin, nu la vedere. Acum sînt la modă subtilităţile. De exemplu, să anunţi înaintea meciului că transferi un fotbalist de la adversari. Totul se joacă pe cartea psihologiei, ar zice Gigi. Dar patronul Timişoarei ori nu-şi dă seama, ori nu stăpîneşte decît cartea ideologiei, aia cu Steaua comunistă şi pompa capitalistă.