Frînghia suspinelor

Echipa din Grant suportă rigorile unui start ratat. Paşii pierduţi în intersezon înseamnă acum puncte pierdute în Cupa UEFA. 

Meciul cu Mlada poate fi tăiat în două ca un măr: o jumătate otrăvită, nemulţumită, hărţuită, ezitantă. Şi o jumătate curată, […]

Echipa din Grant suportă rigorile unui start ratat. Paşii pierduţi în intersezon înseamnă acum puncte pierdute în Cupa UEFA. 

Meciul cu Mlada poate fi tăiat în două ca un măr: o jumătate otrăvită, nemulţumită, hărţuită, ezitantă. Şi o jumătate curată, de fotbal viu, sănătos şi bine legat. Rapidul s-a ridicat spectaculos din corzi, cum se ridică eroii din filmele americane înaintea ultimului gong.

În Giuleşti însă, echipa ajunge cum-necum la podea înaintea primului gong. Şi nu are la dispoziţie nici măcar timpul acela infim, cele zece secunde numărate rar, cînd se produce declicul sub fruntea burduşită de pumni. Niciodată n-a fost timp la Rapid. Iar acum a rămas mai puţin decît oricînd.

Multe au întîrziat campania europeană a Rapidului: accidentări care se întîmplă prea des, refaceri care durează prea mult. Oricum, indiferent de rezultate sau de mize, perioadele de graţie acordate jucătorilor sau antrenorilor au fost mai scurte decît la alte cluburi. Conducerea vişinie şi-a făcut obiceiul snob să le comprime pînă la dimensiuni sufocante. Pentru că aşa înţeleg ei capitalismul şi contradicţiile lui.

Niciodată n-a fost timp la Rapid. Echipei i s-a impus o goană după performanţe care nu ţine cont de bioritm, de oboseală nervoasă, de scuze, de jumătăţi de măsură. N-a fost timp decît pentru calmante în umăr şi strîns din dinţi. Nici Moldovan n-are timp să îmbătrînească, nici Zicu n-are timp să crească.

Poate de vină e o anumită necredinţă în forţele proprii. Poate băieţii lui Răzvan s-au îndoit de ei, de obiectiv, de ziua de mîine şi de cea de poimîine, cînd o vor lua de la capăt. Cine ştie? Poate dacă nu şi-ar face singuri viaţa grea, rapidiştii nu i-ar aprecia farmecul. Şi-au întins o frînghie a suspinelor, ştiind că nu pot spera la plasă de siguranţă. Acum trebuie să meargă întins, pînă la capăt, să nu se clatine nici cu o umbră de pas.

Urmează o perioadă nu de criză, ar fi ceva banal la Rapid, ci de echilibristică. Vişiniii n-au voie să greşească în campionat, n-au voie să greşească nici la Atena. Calculul din grupe e mai înfiorător decît calculul primelor. Dar partea cu adevărat înfricoşătoare se desfăşoară în spatele lor. Unde cineva care dansează pentru ei la oficială a şi stropit capătul frînghiei cu benzină şi i-a dat foc.

„Vom merge la Atena să cîştigăm, nu e imposibil acest lucru” — Marius Constantin