Morile de vînt ale bărbaţilor

Maria Andrieş despre meciul Real – Steaua

Gigi Becali s-a dus la Madrid pentru shopping. Dar echipa lui s-a dus pentru altceva. S-a dus pentru o cîtime de şansă şi o probă de caracter. Gigi s-a dus să-şi plimbe […]

Maria Andrieş despre meciul Real – Steaua

Gigi Becali s-a dus la Madrid pentru shopping. Dar echipa lui s-a dus pentru altceva. S-a dus pentru o cîtime de şansă şi o probă de caracter. Gigi s-a dus să-şi plimbe rudele. Steliştii nu s-au dus să-şi plimbe şansele. Patronul lor a pendulat ca un politician în extrema cealaltă. Din exaltat, a devenit blazat. Ei, antrenorul şi jucătorii, n-au voie să facă la fel. N-au voie să dea înapoi.

Un bărbat, dacă e bărbat, trebuie să fie mereu în căutarea unei mori de vînt. „Moara” poate fi o echipă. O competiţie. Un titlu, o pereche de ghete, două culori, viitorul copiilor, o maşină, o idee, o ţară sau o femeie. Românii au plecat în Spania după o slujbă mai bună, o viaţă mai bună. Sau pur şi simplu, o viaţă. Steliştii au plecat în Spania să dea piept cu uriaşii de pe Bernabeu.

„Moara” lor se numeşte, astăzi, Real Madrid. Nu tricoul lui Roberto Carlos, nu autograful lui Beckham, nu magazinele Corte Ingles. Victorie, egal sau înfrîngere, lupta de pe teren contează. Băieţii lui Oli trebuie să se ridice la înălţimea ei. Chiar dacă uriaşii nu sînt uriaşi, ci mori de vînt ale marketingului şi televiziunii. Chiar dacă astfel de dueluri sfîrşesc cu o trezire brutală şi un muşcat din ţărînă. 
 
Un bărbat, dacă e bărbat, trebuie la un moment dat să-şi strice rostul şi să-şi caute destinul. După ce a citit, a ascultat sau a văzut la televizor poveştile altora, trebuie să-şi înfăptuiască propria poveste. Să-şi ducă povestea în lume. Să lase totul şi să pună peste traiul lui obişnuit armura unei himere.

Dacă sînt bărbaţi, steliştii trebuie să lase în urmă istoriile de glorie din ’86, să uite de regele Hagi şi să fie ei regi. Să-şi pună echipamentul de eroi şi să se izbească, umăr la umăr, de căpcăunii în alb. Ca şi cum şansele lor n-ar fi simple închipuiri. Ca şi cum Liga Campionilor, steluţele şi muzica aceea de catedrală care se aude în jurul ei n-ar fi plăsmuiri înşelătoare, iscate de febra mulţimilor.

Fotbalul înseamnă, cîteodată, mai mult decît un banal comerţ cu fantasme. Înseamnă nebunia să iei de bune aceste fantasme şi să le înfrunţi. Iată ce trebuie să creadă steliştii. De asta s-au dus ei la Madrid. Şi n-au rămas acasă, să citească, să asculte sau să vadă la televizor poveştile altora.

„Madrid este un oraş în care merită să vii” — Fabio Capello