Sîngele gem nu se face

Gigi i-a întîmpinat pe oaspeţii spanioli după obiceiul românesc, cu pîine, sare şi Rădoi pe tavă. Prilej pentru oficialii lui Real să vadă cu ochii lor şi să povestească celor de-acasă că patronul Stelei are o personalitate mare, cel puţin […]

Gigi i-a întîmpinat pe oaspeţii spanioli după obiceiul românesc, cu pîine, sare şi Rădoi pe tavă. Prilej pentru oficialii lui Real să vadă cu ochii lor şi să povestească celor de-acasă că patronul Stelei are o personalitate mare, cel puţin dublă. E şi Don Quijote, şi Sancho Panza la un loc. Gata să lege frăţie cu oricine îi iese în cale şi gata să ia crema de la cina cea de taină. 20 milioane pentru Mirel? E mult, e puţin? Cui îi mai stă capul la bani acum? Ei, hai, să fim realişti! Cruciadele s-au dus şi pentru caşcaval.

Nici nu se putea o alăturare mai plină de miez decît cea dintre omul din umbră Calderon şi omul din reflectoare Gigi, după dineul oficial dinaintea meciului. La masa cu pricina, patronul Stelei a şters cu dosul mîinii toate planurile de mărire ridicate din cuţite şi pahare. A dat la o parte ambiţiile, ştaiful şi Muntele Athos, pentru cîteva clipe de dulceaţă ditirambică alături de nesăratul Calderon. Deci asta-i pohta ce-a pohtit-o Gigi! Să se dedea la dulcegării cu mai-marii ţării şi ai fotbalului.

În tandemul Becali – Calderon, spaniolul e clar frăţînele cel mare. Rasat, calm, sigur pe autoritatea lui. Gigi e cel mic, cel care are nevoie de bunăvoinţa, imaginea, milioanele Madridului. Cei doi s-au făcut fraţi de cruce întru gem de vişine. Dacă gemul era de căpşuni, culese de căpşunarii noştri din Spania şi importate pentru a fi consumate de turiştii din România, se putea vorbi de un oarecare simbolism. Aşa, gemul rămîne gem, nu se face sînge, nici spirit, nici raport de ţară.

Partea bună din toată comedia este că dintr-o înfruntare apocaliptică, întîlnirea cu Real a coborît pe pămînt, la dimensiunile unui meci de fotbal, în jurul căruia se petrece şi se pun la cale afaceri. Totul OK. Probabil le-a convenit şi arhanghelilor, heruvimilor, serafimilor şi celorlalte cluburi de îngeri, care au lăsat Armaghedonul pe altă etapă şi au putut urmări meciul netulburaţi.

Şi încă ceva, să nu ne facem griji pentru imaginea ţării în străinătate. România, tot pitorească. Oricum, spaniolii ştiu să guste o mîncare bine unsă, o conversaţie vie sau un personaj savuros. Iar ghizii lor oricum spun glume din alea răutăcioase, asigurîndu-i pe fanii spanioli că Bucureştiul e un loc sigur, pentru că toţi hoţii s-au tirat la Madrid.