Altfel de eroi

În acest week-end s-au petrecut două chestii uimitoare. A venit Realul şi a jucat Paşcovici. Dinamovistul a intrat pe teren în meciul cu Farul, în condiţiile în care viaţa fiului său stă de cîteva luni în mîinile medicilor.

Înainte de […]

În acest week-end s-au petrecut două chestii uimitoare. A venit Realul şi a jucat Paşcovici. Dinamovistul a intrat pe teren în meciul cu Farul, în condiţiile în care viaţa fiului său stă de cîteva luni în mîinile medicilor.

Înainte de a fi show de masă sau duel contabil, fotbalul e un joc de oameni tari. Un joc care cere, mai presus de orice, tărie sufletească. Un joc care nu e rupt de viaţă, ci strîns legat de ea, prin linia tremurată a destinului.

Asta trebuie să ştie steliştii în marele meci cu marele alb. Că există momente cînd trebuie să înfrunţi destinul cu mîinile goale. Destinul care aduce nenorocire. Destinul care scoate din urnă numele Real. Steaua trebuie să înfrunte, în numele nostru şi al fotbalului nostru, destinul de eterni aspiranţi la istorie, de provinciali europeni, de gură-cască ospitalieri.

Poate că Real nu reprezintă decît o sumă de băieţi cu biografii supralicitate. Poate că civilizaţia spectacolului în care trăim i-a umflat nejustificat pe Ronaldo şi compania. Dar spectacolul e partea superficială a poveştii. Partea importantă e lupta. Şi eroismul simplu de-a o duce pînă la capăt. Pînă în ultima miime a ultimei secunde. Oricît de necruţătoare ar fi loviturile.