Absentul

De la Nadia încoace, România nu a mai respirat la unison, cu atâta patos pentru o sportivă.

Dacă am transpune pretențiile noastre față de tenisul Simonei în gimnastica de atunci, e ca și cum Nadia era obligată să dea peste cap tabela, la fiecare concurs.

Ar fi fost imposibil, dar iată, azi, trăim clipa absolutului. Avem Iphone, telefonul cu fise a rămas doar o amintire pe străzile londoneze iar eroii din sport trebuie să fie cel puțin roboți. Dopați sau nu, nu contează, roboți să fie și cel mai cool, să câștige tot. Ultima exagerare a pus planeta pe jar, căci nici măcar Coreea de Nord nu s-a mai mulțumit doar să fabrice, pe genunchi, bomba atomică, acum vrea să o mai și o lanseze.

Revenind la Simona Halep, mai precis la cei din spatele cortinei, o parte importantă, dacă nu cea mai importantă din tenisul ei. Mărturie stau celebrele cadre cu antrenorii, după fiecare minge pierdută sau câștigată, cu rolul de a ne coordona emoțiile. Gîndurile ne duc în acele momente până pe terenurile de antrenament.

Așadar antrenorii. Darren Cahill, impresionant interviu în New York Times. Desfășurarea lui se aseamănă perfect cu sfaturile pe care i le dă Simonei în timpul meciurilor. Cursiv, vorbe frumoase învăluite de același calm pe care cei mai înverșunați practicanți de yoga ar fi invidioși. Calm păstrat chiar și atunci când e chemat de Simona în momentele critice, când ai impresia că australianul citește horoscopul de pe un prompter pe care scrie cu majuscule să nu deranjeze.

Andrei Pavel. Probabil românul nu ar fi căutat pentru interviuri în celebrul cotidian și poate că acest fapt contează. De fapt, sigur contează. Povestea spusă într-un loc cu ieșire la urechile și ochii Mapomondului, nu fac decît să pună punctul pe i-ul din imaginea campioanei noastre. Fără o poveste până și Kim Jong-un va adormi la tenis și va risca să cadă cu capul direct pe butonul roșu.

Andei Pavel nu a ajuns la Singapore. Plecat în alt colț de lume să antreneze echipa de Cupa Davis lăsată de izbeliște de toți stâlpii ei, patriotismul lui pare de modă veche, tocmai de pe vremea Nadiei. Dar poate că, tocmai de asta are nevoie Simona acolo la fileu. De ceva din spiritul de acasă. De aceea, cred că antrenorul care a fost alături de Halep când aceasta le-a învins pe Sharapova și pe Ostapenko iar apoi a ajuns numărul 1 mondial, rămâne marele absent de la Turneul Campioanelor.

Rămâne de văzut cum se va înghesui în 2018, în aceeși lojă cu Daren.

Pariez că până și Kim Jong-un va fi curios, pe cine se va opri, atunci, prim-planul.