Să vină Petrolul!!!

Sunt convins că un procent copleșitor din cei solicitați n-ar ști să localizeze pe harta țării Voluntarii și Chiajna

În transmisiile tv ale unor meciuri oarecare din marele fotbal european, un actor tot atât de important ca și cei din teren, în scenariul unui maximum de emoții, e tribuna. Secvențele cu tribunele arhipline și cu tot inventarul de reacții partizane țin de succesul previzibil al regiei. Succes confirmat chiar și de numărul telespectatorilor. Se închide un cerc al motivațiilor de toate naturile, cu un optimum de motivații financiare.

Acest cerc al motivațiilor, care e musai să se închidă fiindcă altfel nici n-ar fi cerc, ar fi faliment, ne trimite la niște derbyuri românești ale retrogradării, din categoria Chiajna-Voluntari, cu tribune goale și cu un efect la telespectatori la fel de trist. Într-un clasament continental al tribunelor goale și al transmisiilor tv mai mult decât păguboase, foarte probabil că am fi pe podium. Acesta ar fi adevăratul clasament al adevărului românesc în fotbal. Nu poți să ai un fotbal de rang înalt cu lupte pentru întâietate între târguri și comune semiurbane.

Fără marile orașe, fără Ploiești, Brașov, Galați, Arad, Constanța, Oradea, Baia Mare, Bacău și Târgu Mureș, dar cu niște încropeli cu damf politic și în vecinătatea penalului, care ies din cărți odată cu intrarea în cărți a DNA-ului – precum Bragadiru, Urziceni, Ceahlăul și chiar Astra Ploiești Giurgiu FCSB – nu e nimic de sperat. Pentru mine, cele mai semnificative imagini cu tribune pline n-au fost cele de la veșnicele FCSB – Dinamo, care sancționează de patru ori pe an, pe Arena Națională, agonia molcomă din restul clasamentului, ci confruntarea Petrolul – Tărtășești și revenirea Petrolului pe calea ce-ar fi să ducă în Liga întâi.

Marile urbe au un public de tradiție și în așteptare, dublat de unul virtual, cu o deschidere internațională, care nu vrea decât ocazia ca să se fidelizeze. Frustrarea din municipiile date deoparte de cârdășiile din Federație, Ligă și amicii poate naște un alt fotbal, acela care răzbună niște tradiții abuzate și îndelung jignite.

Campionatul, în configurația lui bucureșteană cu suburbii și puncte la schimb, e o insultă pentru marii absenții. Dacă s-ar face un sondaj de cunoaștere, privind geografia prezențelor în prima ligă, am avea un șoc. Sunt convins că un procent copleșitor din cei solicitați n-ar ști să localizeze pe harta țării Voluntarii și Chiajna. Și nu fiindcă ar fi inculți, dar până a-și clama numele cu fotbalul, cele două localități nu au produs prea multe pricini de a interesa cumva și onorant și dincolo de marginile lor. Ca să nu mai vorbim de localizarea nou-venitelor Juventus și Sepsi.

Ce știm până acum despre Juventus nu numai că nu-i destul ca să ne întrebăm ce-ar fi să aducă această mică necunoscută în prima ligă, mai mult decât Pandurii sau Tg. Mureș, dar nu-i destul nici ca să ne obosim cu niște întrebări.

E posibil ca edilii și sponsori formațiilor, de ale căror rost și viitor ne îndoim, să ne ceară un plus de considerație, dacă nu și unul de politețe. Și, în felul lor, poate c-ar fi îndreptățiți. Numai că și una, și alta se câștigă, greu și cu timpul, nu ca banii veniți de la Federație și de la televiziuni, cu doar câteva sute de fani în tribune. Iar ca să nu-i supărăm prea tare pe iubitorii de fotbal comunal, le propunem să-și imagineze cum s-ar discuta chestiunea la anul, cu un podium final de tot meritul: Voluntari, Chiajna și Juventus. Ă? Ă?