Asasinii sîntem noi. Doi

De dincolo de mormîntul sportiv ne bîntuie fantoma lui Lance. Pentru că n-am îngropat alături de el niște mituri

Spre deosebire de competițiile din artă, show-biz sau înarmare nucleară, sportul are o linie de sosire clară. Convenția pe care […]

vineri, 2 ianuarie 2015, 1:02

De dincolo de mormîntul sportiv ne bîntuie fantoma lui Lance. Pentru că n-am îngropat alături de el niște mituri

Spre deosebire de competițiile din artă, show-biz sau înarmare nucleară, sportul are o linie de sosire clară. Convenția pe care e clădit este să îl aleagă pe cel mai bun la capătul unei măsurători a priori obiective. De aceea în sport, existînd aceeași linie de sosire, trebuie să fie și o aceeași linie de plecare pentru toți. Nu se poate, cum e de exemplu în cursa premiilor Nobel pentru fizică, ca unii să ia startul de la Princeton, iar alții de la Universitatea din Petroșani. E drept că și în sport metodele de pregătire, baza tehnică, staff-ul, finanțarea sînt extrem de diferite. Dar nu este admisibil ca terenul propriu-zis al competiției să fie diferit. Să fie, de pildă, un microscop de ultimă generație. Fără unealta asta, poți fi un Messi al științelor, rămîi tot la coada calului! De aceea în sport, ca să o tai scurt, dopajul nu este permis. Pentru că el schimbă, în chiar cursul întrecerii, terenul de luptă. Iar convenția nu mai e respectată. Iată de ce, cu toate transformările sale, sportul nu își poate schimba substanța, sub pericolul de a deveni altceva, numit altfel. Ce ziceți de un bal al monștrilor?

În articolul precedent numeam ideile care chinuie sportul apropo de substanțele interzise. Prima era că ele nu pot face dintr-un neica nimeni un campion. Pentru a demonstra contrariul îi dau cuvîntul chiar unui campion. LAURENT FIGNON A CÎȘTIGAT TURUL FRANȚEI DE DOUĂ ORI, ÎN ANII ‘80. A SCRIS O CARTE ÎNAINTE SĂ MOARĂ DE CANCER, ACUM 4 ANI. Știa ce luase. Știa ce luaseră și adversarii săi.

“Niciodată vreun produs nu a reușit să transforme o mîrțoagă în pursînge. Niciodată! De la Coppi la Hinault, trecînd prin Anquetil sau Merckx”. De aceea, la începutul anilor ‘90, cînd i s-a oferit EPO a spus că se descurcă și fără. Ei bine, nu s-a descurcat. În prima parte a unei etape de Tur plutonul s-a pornit să ruleze cu 50 la oră, viteză nebunească. Fignon s-a tîrît pînă în frunte, unde a dat de un no name care impunea liniștit, fără să transpire, această trenă infernală. “Ce faci? Mai avem o sută pînă la sosire, își dai seama cu ce viteză mergi?”. Răspunsul l-a dat pe spate. “Păi, mi s-a spus să-i dau bice… și îi dau bice!”. Gata, lumea se schimbase. A doua zi a cîștigat Bruyneel (ajuns mai apoi creierul din spatele lui Lance) cu o medie de peste 50 km/h!!! Oamenii deveniseră mașini. Mitul era distrus. Oricine putea să facă orice. Și-atunci?

SĂ LĂSĂM DOPAJUL LIBER, SPUN DESTUI. ÎN FINE, NU CHIAR LIBER, SĂ FIE LIMITE. ÎMI VINE SĂ RÎD. CARE LIMITE? PĂI, LIMITE SÎNT ȘI ASTĂZI. Există o marjă dincoace de care, deși ți se găsesc substanțe nepermise, nu ești considerat dopat. Cînd EPO era nedectabilă se stabilise limita de 50% globule roșii. Un om normal are între 39 și 43%. Generoasă limită, nu? Și totuși Riis, cîștigător de Tur, era numit “Domnul 60%”! Imaginați-vă în ce proporție era mai bun decît ar fi trebuit să fie! Apoi a venit Lance. Sportul n-a mai fost sport. Era Lance o mîrțoagă? Blestemul lui e că nu vom ști niciodată.

Comentarii (10)Adaugă comentariu

kkciosuldelahamangia (18 comentarii) • 2 ianuarie 2015, 13:49

sportul a pierdut cununa de lauri, dar a castigat buzunare pline.

cristi_schleck (6 comentarii) • 2 ianuarie 2015, 14:13

Oof, Radu, ai atins o problema care ne framanta pe toti si de care nu vom scapa niciodata. Nu faptul ca sportivii se dopeaza pe ascuns si controalele se indreapta numai inspre anumite sporturi ( ciclism, haltere, atletism, etc ) dar daca s-ar lua la puricat fiecare sport si controalele ar curge pe banda rulanta, atunci poate ca s-ar diminua efectul. N-am vazut nici un caz de dopaj in fotbal, de ce ? Fotbalul a devenit o industrie de bani, tele/spectatorii sunt innebuniti dupa acest sport iar cazurile de dopaj nu exista, s-a creat o imagine imaculata si numai o lista intreaga de nume grele prinse ca s-au dopat ar putea zdruncina acest sport. Ciclismul este de miliarde de ori mai dificil, ciclistii chiar au motive intemeiate ptr a se dopa desi s-a crezut ca s-au imputinat cazurile insa lucrurile nu stau chiar asa, sunt prinsi la cateva luni dupa testele anti-doping, iar cele 4 cazuri de la Astana spun totul. Ciclistii au inceput a se dopa cu te miri ce substante amestecate cu alcool si alte nebunii de prin anii `50, daca ai au incercat e limpede ca acest sport s-a perfectionat in ale dopajului dar asta numai din cauza dificultatii acestuia, ciclistii nu se plimba pe un teren cu iarba !
Nu, n-ar mai exista sport daca am dat frau liber dopajului. Fiecare se va dopa in draci ptr a-i invinge pe ceilalti dopati care s-au aliniat la linia de Start ? Ar trebui intensificate controalele anti-doping iar pedepsele sa fie dure, de la 5 ani in sus, indiferent de sport ! Cu totii stim ca fotbalul va fi ocolit, voit, doar ptr ca banii se invart cu miliardele si e pacat sa scada interesul ptr ceva atat de frumos poleit. 😉 Dopajul va exista dar va fi tinut din scurt, la modul ca: dopati-va cativa, dar nu chiar toti ca bate la ochi ! 😀

Cristi F (1 comentarii) • 2 ianuarie 2015, 14:27

Acest „bal al monstrilor” care risca sa devina intreg sportul mondial este impus de nevoia telespectatorului de a vedea noi recorduri dobarate. Stacheta trebuie sa fie din ce in ce mai inalta, iar senzationalul pentru a fi senzational trebuie dus dincolo de limita extrema a capacitatii umane. Prin urmare , asta cerem asta primim.

magus1349 (3 comentarii) • 2 ianuarie 2015, 14:52

Da. Lance era o martoaga. Inainte de marele boom nu a castigat decat o singura etapa in TDF, in etapa care a urmat accidentului lui Fabio Casartelli. Si aia a fost posibila doar cu complicitatea plutonului.
http://www.imdb.com/title/tt3025410/
Cine nu l-a vazut il recomand. Are ciclism, doctori, WADA, seringi si tot ce-i trebuie.

sorin (1 comentarii) • 2 ianuarie 2015, 15:21

Cand am inceput sa privesc ciclismul acum vreo 10 ani (deci am prins „era” celor 2 Radu), mi se spunea peste tot ca „toti se dopeaza”. Nu credeam, insa acum chiar cred. Doar „dozajul” face diferenta, unii sunt mai nesimtiti sau mai bine platiti incat sa merite „riscul” de a fi prins. Chris Horner a castigat Vuelta la 41-42 de ani, ce sa mai zici? Zidane era fresh in minutul 90 la Real Madrid, problema ca dopajul a fost si va fi mereu. De aceea nu trebuie sa avem idoli in sport, ci doar simpatii.

vlad (11 comentarii) • 2 ianuarie 2015, 16:45

Nu poti da liber la dopaj, pt ca substantele astea fac mult rau pe termen lung…. practic sportul de performanta ar insemna un pact cu diavolul, iti vinzi decenii din viata pe niste rezultate sportive. Multi ar face-o, dar cum sa acceptam asa ceva??? Pana la urma solutia e sa se lupte cu adevarat cu dopajul toate sporturile, cum momentan o fac doar cateva si in doar cateva tari.

bulica (1 comentarii) • 3 ianuarie 2015, 19:37

Nu poti sa spui despre ARMSTRONG ca a fost o martoaga din moment ce el a fost campion mondial in 1993 cand la batut pe Indurain.
http://en.wikipedia.org/wiki/1993_UCI_Road_World_Championships

MB (2 comentarii) • 3 ianuarie 2015, 22:58

@sorin
Mi-l aduc aminte pe Zidane la CM din 2006. Tot anul abia se tira pe teren la Real Madrid si, dintr-o data, tragea nationala Frantei dupa el. Ca sa nu bata la ochi prea tare, imi aduc aminte ca au anuntat cu ceva timp inainte de mondial ca Zidane face niste transfuzii cu propriul singe, vezi doamne singele se oxigena mai bine si ajuta la imbunatatirea performantei sportive. Si e pacat pentru ca a fost cu adevarat unul din cei mai mari jucatori din istorie.

dide (1 comentarii) • 4 ianuarie 2015, 13:53

Greg Lemond spunea ca Armstrong ar fi facut in cel mai bun caz un top 30. Deci ar fi fost un soi de martog care fortunat sau cu dorinta si putinta putea sa faca din cand in cand si un tour onorabil.