Sînmărtean, unde?

Unii zic că am putea avea o altfel de naţională cu Sînmărtean. Ar fi important să i-o spună şi lui La începutul meciului Steaua-Astra două feţe au umplut ecranul. Era mare meci mare. Dar cele două chipuri rotunde păreau că […]

Unii zic că am putea avea o altfel de naţională cu Sînmărtean. Ar fi important să i-o spună şi lui

La începutul meciului Steaua-Astra două feţe au umplut ecranul. Era mare meci mare. Dar cele două chipuri rotunde păreau că se pregătesc să meargă la culcare. Luci şi Costică, cele două comete ale fotbalului nostru plin de aştri stinşi. Rar poţi vedea o detaşare senină precum a celor doi budeşti budişti! Meciul lor n-a arătat altfel. Bagheta acestor dirijori s-a mişcat spectaculos, dar moale. Costică a alternat acţiunile luminoase cu pase la portar în situaţii de gol. Lucică a făcut ce ştie el să facă mai bine. Să dribleze şi să nu marcheze. Doi jucători inconturnabili. Doi oameni cărora încă le căutăm locul în istoria modernă. Ei nu par a căuta ceva. Trăiesc în lumea lor, probabil una mai bună, nu contează. Contează doar că e altă faţă de cea pe care mulţi le-ar dori-o. Dar fiecare îşi alege viaţa. Acum cea a lui Sînmărtean trece pe la naţională. Cea a lui Budescu trece pe lîngă ea. Drumuri care se despart? Nu neapărat. Destinul nu e întîmplător. Lucian revine într-un moment de mare risc. Un meci cu Ungaria îţi poate, sportiv vorbind, ridica statuie sau săpa mormîntul.

Data trecută, cînd Sînmărtean era selecţionabil inapt de luptă, Piţurcă a spus ca dacă ar fi venit situaţia ar fi fost alta. Înţelege fiecare ce vrea. Poate tactica, poate aşezarea, poate felul de a concepe jocul şi centrul de greutate al echipei s-ar fi schimbat. Ar putea Sînmârtean metamorfoza România dintr-o echipă care atacă gîndind mereu apărarea într-una pentru care apărarea cea mai bună e atacul? Şi din ce poziţie ar putea iniţia o astfel de revoluţie? Prilejul, oricum, e bun. România chiar trebuie să atace acest adversar derutat, condus de cu antrenor-copil. Sînmărtean, refuzat ca mijlocaş central la lot, e aşteptat să facă jocul.

De unde? De pe stînga? Nu-i exclus, Tănase nu mai e omul de la care începea primul 11. Sub vîrf? Da, nu-i interzis, acolo îl văd mulţi. Oriunde ar fi pus, însă, sînt convins că Sînmărtean nu va fi copleşit. Va da drumul motoraşului său diesel şi va face ce ştie mai bine. S-ar putea doar ca de data asta să nu fie de ajuns. Ar trebui îndoctrinat, motivat, scuturat, reinventat pentru această minunată ocazie? E posibil ca unii să încerce asta, dar cred că e inutil. Ca să-l citez pe Piţurcă, „Sînmărtean e Sînmărtean”. Marea chestie ar fi nu să-i schimbi viaţa, e imposibil, ci să o sincronizezi cu a naţionalei. Să înţelegi cum să faci ca aceste două universuri să comunice printr-un canal subţire şi efemer. Domnul Luci n-are nevoie de imn în ureche, ci de jucători cu care să se întîlnească sîmbătă de la ora 19 pe Bulevardul Basarabia 37-39. Poate fi mai greu de rezolvat decît o integrală curbilinie. Dar asta vine la pachet cu acest fotbalist special. O victorie cu spectacol bonus ar putea fi la capătul drumului. Un soi de revoluţie. După care Luci se va întoarce să se întreacă la un dribling mic, la botul calului, cu Costică în simpaticele noastre duminici.