Cel mai bătrîn tînăr

La Dinamo e ca în Vietnam. Ajungi veteran la 22 de ani

„Intru în al treilea an aici, aşa că, da, voi fi gata pentru un transfer”, a zis la un moment dat Cosmin Matei. Tipul e un caz. […]

La Dinamo e ca în Vietnam. Ajungi veteran la 22 de ani

„Intru în al treilea an aici, aşa că, da, voi fi gata pentru un transfer”, a zis la un moment dat Cosmin Matei. Tipul e un caz. În primul an era să fie cel mai bun tînăr al campionatului. Pe cifre, nu pe vorbe. A fost întrebat ce va face cu primul milion de euro. Nu mai ştiu ce a răspuns, dar important e că şi-a imaginat că-l va avea. De atunci Cosmin şi-a parcurs cariera ca pe un ocean cu hulă. Cînd sus, cînd jos, cînd dînd afară tot ce acumulase. A ajuns în porturi. Jucători au urcat şi apoi au coborît, mai ales cînd nava se înclina periculos. Matei a rămas. E mai „uşurel”. Ai senzaţia că s-au scurs decenii de cînd navigheză pe ceea ce odată putea fi numită o corabie a nebunilor.

Oameni cu care a împărţit victorii, nervi şi tăieri la bani i-au făcut de mult cu mîna. El a „reuşit” să lipsească din meciuri, la propriu sau la figurat, tocmai cînd se apropia de un şut înainte. Poate pentru că nu dă încredere, pare inconsistent în ciuda strălucirilor. Şi mai e ceva. A rămas prea mult într-un timp care curge prea repede. Mai nou turcii au anunţat că îl vrea Bursaspor. Şi mai nou, a dat un gol în vinclu. Şi acum, ţineţi-vă bine, bomba: Matei nu mai vrea un transfer! În fine, nu acum. Nu cu orice preţ. Nu e disperat. De fapt, e dincolo de disperare.

În aceste zile în care Mutu şi Sînmărtean sînt împinşi verbal către naţională de oameni care le vor răul, dinamovistul a spus că s-ar bucura dacă… Iar Stoican a zis că ar merita să… Matei, care în ciuda firmei e abia al 5-lea mijlocaş dreapta al sezonului trecut (cifre, nu vorbe), a găsit, în fine, calea dreaptă. Luînd-o pe ocolite. A priceput că o mie de meciuri bune la club pot fi egale cu zero. În vreme ce o singură pasă de gol în galben, fie şi cu Finlanda, l-ar putea salva de acest campionat care virează spre amatorism. Îl putem suspecta că se sufocă, deşi pretinde că respiră aer de munte. Intervenţia antrenorului în sensul împingerii lui către echipa lui Piţurcă relevă aceeaşi nevoie de a i se deschide un culoar de evadare înainte de a face o psihoză. Tactica numărului 10 (altă apăsare) e acum aceea de a arăta zen. Excluderea fierberii interioare. De la Dinamo se pleacă disciplinat, cu semnătură ca un gaj pentru vorbele acre de mai tîrziu (vezi cazul Luchin). Matei va încerca şi acest drum.

La aproape 23 de ani, i-ai da trei mai mult decît lui Lazăr, care, de fapt, e mai mare cu vreo 400 de zile. În teorie, mai are timp. În suflet, nu. Aşa cum ne spun autorii la modă ai depresiei, dezvoltă un profund spleen fotbalistic. Eşti nebun?, aud. Păi tocmai a dat un gol. Păi, tocmai asta e. Cu cît va fi mai calm şi mai bun, cu atît mai mult demonul interior îl va tortura. Boala secolului.